Papagalul galben a fost achiziționat de către stăpân pentru că știa să înjure foarte bine și să vorbească prostii. Nu era galben când l-a cumpărat, era verde. Dar cum verde nu dădea bine în colivia albastră, l-a vopsit galben.

Ca să-l momească i-a aruncat niște grăunțe, de care papagalul a fost foarte încântat.

Și astfel a început să înjure la comandă, pe toți cei care i se dădeau pe listă, de către stăpân. În special pe foștii stăpâni, care îl hrăniseră până atunci.
În plus, i s-a promis papagalului că va fi înscăunat șef peste toți papagalii galbeni ai șefului.

Doar că stăpânul a uitat să-i mai dea grăunțe, iar papagalul a început să cam facă foamea.
Cât despre șefia peste restul papagalilor, șef era un papagal mai bătrân, greu de înlocuit.

Așa că papagalul a început să-l înjure pe stăpân, fiind exclus din colivie. Și acum s-a transformat din papagal în pițigoi și își bagă unghia în gât de ciudă.

PS: Eu întotdeauna am știut că papagalul era, de fapt, o cioară vopsită.
PPS: Te simți, papagalule ?

- Dă prehoritate rumâne că sperii hanimalu și te spurc de nu te mai spală nici la Nufăru’ !!!