Lumea mea

de Sorin Bâscă

Arhiva Etichetelor: sitem

Grecia

Trebuie sa incep prin a spune de la bun inceput ca Grecia este tara in care m-as muta maine. Grecia este o tara frumoasa, cu niste oameni foarte apropiati de romani. Adica isteti, dar cam puturosi. Avantajul nostru este ca avem femei frumoase, avantajul lor este ca au o istorie extraordinara, iar Dumnezeu le-a dat soare si plaja, de ajuns pentru toata Europa.

Problema cu Grecia este ca … le-a mers prea bine. Adica venea turistul, marca banul, ei nu bon fiscal. Statul incuraja evaziunea din turism pentru ca banii se intorceau in constructii de hoteluri si amenajarea de alte puncte de atractie turistica, fapt care facea ca banii sa ramana in Grecia si statul grec sa colecteze venituri frumoase la buget. Lumea nu taia bon fiscal, lucrau la negru, dar traiau toti.
Plus ca, ce prost de grec ar pleca cu banii din tara, mai ales vara, avand in vedere ca ei au acolo toate ingredientele pentru a-ti petrece o vacanta placuta, plus ca mai poti sa faci si ceva bani, daca te ocupi si de vacantele altora.

Le-a fost de ajuns un an cu criza economica mondiala. Oamenii nu au mai venit in vacanta, marfurile nu s-au mai plimbat pe mare (ei au si o flota colosala, este tara cu cel mai dezvoltat transport maritim si cea mai mare flota din lume) si Grecia a cazut. Adica au disparut incasarile curente. Grecul s-a gandit ca foamea nu poate dura mai mult de un an si a intrat si in rezerve, pe care le-a cheltuit. Neavand alti bani de cheltuiala s-au imprumutat de la banci, care le-au dat cu ochii inchisi, crezand si ele ca lucrurile isi vor reveni. Si criza n-a plecat …

Primul pas a fost ca statul a ramas fara bani de salarii si pensii, fapt care i-a determinat sa creasca TVA, care era 8% (!!! :) ). Apoi criza s-a adancit, statul s-a imprumutat si el de la tot felul de banci, grecesti sau straine, care le-au dat banii tot cu ochii inchisi, ca statul plateste. Si statul n-a mai platit …

Acum, au datorii si nu mai au bani. Cafteli pe strada, recesiune, somaj si tot dichisul.

In jurul lor, cateva tari se freaca pe maini de bucurie ca Grecia e compromisa, numai de la Romania incolo toata Europa suspina. Turcia si Bulgaria – cele care au avut de incasat odata cu criza din Grecia – le-au furat grecilor turistii, care au plecat inspre aceste tari manati de nesiguranta din Grecia.
Romania nu prea are mari combinatii cu Grecia, in afara de doua: prima ca facem parte din U.E. si a doua, cea mai dura, bancile elene controleaza cam 30-35% din piata bancara din Romania. Adica Piraeus, Banca Romaneasca, Alpha Bank, Bancpost, plus altele mai mici gen Marfin Bank etc.

Prima problema, faptul ca facem parte din U.E., ne poate fi defavorabila doar dintr-un singur punct de vedere: al faptului ca Grecia foloseste Euro ca moneda de schimb, caderea Greciei ar fi egala cu caderea Euro, iar U.E. va face tot posibilul sa-si salveze moneda si imaginea. Iar ca masura, va pune statele membre (printre care si noi) sa cotizeze pentru a salva Grecia.

In ce priveste partea cu sistemul bancar, aici e mai complicat. Pentru ca un colaps al acestor banci ar insemna retrageri de numerar catre firmele din strainatate, se opreste creditarea (si asa era slaba), scade leul in fata valutelor de referinta, credite mai scumpe, creste riscul de tara etc. Adica s-ar putea sa ne traga dupa ei si Romania sa se opreasca de tot.

Romanul o sa spuna “nu-i problema, ne apucam de crescut vaci, oi, capre, vindem laptele si traim”. Doar ca vanzarea laptelui la piata e faliment curat iar marile firme care colecteaza laptele s-ar putea inchide fara finantare.

Si partea cea mai proasta este ca noi nu avem nicio vina si nici nu putem face nimic.

DE ACORD. DAR DE CE LE-AŢI MAI DAT BANI ?

Citeam azi comentariile referitoare la punctul de vederea al Preşedintelui asupra decapitalizării băncilor din România. Pe scurt, acesta a declarat că ” nici mie nu-mi place modul cum se derobează de orice răspundere pentru situaţia în care au adus România. Ei dădeau cu buletinul credite, ei erau avertizaţi de guvernator şi acum dau lecţii la televizor, ceea ce e tipul de obrăznicie al celor care au dezechilibrat bugetul României şi acum dau lecţii “.

Ca om care studiază problema pot fi de acord cu afirmaţia Preşedintelui. Sunt rezervat în a califica reacţia bancherilor care au sărit azi ” ca arşi “, apărându-se cu afirmaţii de lemn de genul: ” noi am creditat Statul, nu ar trebui să fim criticaţi “.
În primul rând, au ignorat nuanţa afirmaţiei Preşedintelui, care nu se referea decât la posibilitatea redusă a băncilor de a sprijini mediul de afaceri. Pentru că înainte de 2008 băncile funcţionau ca nişte agenţi de vânzări ai banilor şi aruncau cu banii în stânga şi în dreapta. Faza de creditare doar cu buletinul este una de-a dreptul incredibilă, toţi insolvabilii ( ca să nu spun ţiganii ) primeau 10000 de euro pentru cumpărături pe care apoi le vindeau la jumătate de preţ şi banca nu avea ce să le mai ia. Dar băncile au mai aruncat cu banii şi pe tot felul de proiecte incredibile gen ” Towers Fundulea ” şi ” Corlate Residence “, care s-au oprit la faza de fundaţie şi nu s-au mai concretizat, dar banii s-au cheltuit. Firmele care deţineau aceste proiecte au intrat în insolvenţă şi băncile au rămas cu nişte active imposibil de valorificat în criză.
Ca să nu mai menţionăm de creditele acordate unor băieţi care au ” lăsat semn ” nişte terenuri supraevaluate …

Aşa că nu pot să nu fiu de acord cu Preşedintele când le bate obrazul pe astfel de teme şi nu rezonez cu durerea celor de la bănci care se zvârcolesc acum în chinuri. Şi cu toate că sunt un bun creştin, spun eu, nu pot să nu resimt puţină plăcere când văd că aleargă acum după bani ca muştele după … alte chestii. Îmi amintesc doar că întotdeauna când vroiam să iau un credit pentru dezvoltare nu aveam loc de ” towărşi ” şi ” rezidenşiali ” de doi lei. Acum trag ponoasele.

Totuşi, simt că Preşedintele se contrazice în anumite afirmaţii. Când am tras prima tranşă din împrumutul de la FMI, s-a spus că o parte din bani se vor duce în rezerva Băncii Naţionale pentru stabilizarea cursului şi o parte se vor da credit către băncile comerciale, spunea domnia sa atunci ” pentru repornirea motoarelor creditării “.

Nedumerirea mea se leagă tocmai de acest aspect. Dacă se ştia că băncile au aruncat cu bani aiurea, de ce le-am mai dat ? De ce nu am realizat un program de împrumuturi Guvernamentale cu dobânzi mici, destinat IMM-urilor ?
Cred că era mai sensibil şi economia ar fi avut numai de câştigat.