În anul 2008, după cum am mai declarat și în mass-media, am preluat președinția filialei PNG-CD Brașov și un protocol de colaborare semnat cu PD-L Brașov. Acel protocol era semnat între turul I și II al alegerilor locale și în urma lui am câștigat două funcții de viceprimar în două localități din județul Brașov, cea mai importantă fiind Predealul.
A fost un protocol asumat și respectat, ambele părți făcând eforturi pentru a se încadra în prevederile agreate. Mai mult decât atât, acest protocol a fost agreat și de către conducerea de la București, care a semnat unul pentru a asigura majoritatea în Consiliul General al Capitalei.
În urma protocolului semnat la București, PNG-CD a câștigat funcția de viceprimar general la București. Între timp s-a renegociat, iar fostul viceprimar este acum secretar de stat numit de primul-ministru Emil Boc. Pe de altă parte, tot un membru PNG-CD este șef la RADET București, numit tot în urma unei colaborări cu PD-L.
În urma acestui protocol, la Brașov s-a câștigat mult pentru PNG-CD din punct de vedere politic, aleșii noștri locali au putut să își promoveze proiectele în Consiliile Locale, primarul de la Ticuș a reușit să primească bani de la Guvern cu care să dezvolte comuna. Acest protocol a mai adus și crearea unor relații interpersonale, între membrii celor două partide.

La sfârșitul primei săptămâni din campanie am fost la București pentru a mai lua pulsul și pentru a mai lua ceva materiale promoționale cu candidatul PNG-CD. La Brașov rămăsesem, ca de obicei, fără materiale.
Am fost luat deoparte de către o persoană din conducere care mi-a spus că îmi cere „schimbarea macazului” și astfel, ar trebui ca să îl susțin pe Mircea Geoană, chiar dinainte de turul I. Apoi mi s-au dat indicații să iau legătura cu Organizația Municipiului Brașov a PSD,  pe care să îi rog (wtf ???) să îmi dea liste cu niște oameni pentru a-i pune observatori în secțiile de votare din partea PNG, să vorbesc cu cei de acolo și să iau parte la acțiunile lor electorale, împreună cu membrii PNG-CD și să instruiesc oamenii să voteze cu Mircea Geoană.
Motivul a fost că trebuie să ne dăm și noi cu cine e puternic, iar acolo se știa că Băsescu nu mai iese, așa că trebuie să mergem cu Geoană.

Am refuzat să fac acest lucru. Iată și motivele:

1. Doctrinar, cele două partide nu sunt compatibile. PSD este un partid de stânga iar eu întotdeauna am fost orientat înspre dreapta. Poate că acum în politică nu se mai ține cont de doctrină, dar eu țin la acest lucru.

2. Etic, nu cred că este corect față de membrii PNG-CD ca aceștia să fie excluși de pe listele de observatori pentru secțiile de votare, doar pentru a le face loc unor membri PSD. Oamenii din PNG-CD au muncit pentru strângerea semnăturilor necesare candidaturii lui George Becali, au lipit afișe, fără a fi motivați sau recompensați cumva de către partid. De aceea consider că merită să încaseze acea indemnizație plătită de stat pentru membrii comisiilor electorale. Să îi privez pe ei de acest avantaj, doar pentru că așa a hotărât cineva care nu s-a gândit că acei oameni poate așteaptă acei bani, este peste puterile mele. Nu pot să îi mai privesc apoi în ochi.
O altă problemă ar fi aceea că PNG-CD are deja un candidat înscris în cursa electorală. Nu cred că este oportun să susținem alt candidat înainte de turul I, când putem strânge voturi pentru al nostru. Aș fi putut accepta ca înainte de turul II să se meargă pe o alianță, dar nu înainte. Prin această mișcare nu am face decât să ne canibalizăm voturile și să zăpăcim lumea. Ori în cadrul mandatului meu de președinte al organizației municipale nu am astfel de atribuții.

3. Moral, nu cred că pot întoarce spatele acum unui om cu care am colaborat foarte bine. George Scripcaru a semnat acel protocol cu PNG-CD și s-a achitat întotdeauna de sarcini. Ori acum înainte de alegeri, nu pot să mă aliez cu adversarii săi, doar de dragul negocierilor purtate la București. Știu că în politica vremurilor noastre nu se mai pune mare preț pe cuvântul dat, dar poate nu sunt un bun om politic. Poate sunt doar un visător, dar am niște principii peste care nu pot trece, nu pot să nu fiu OM.

Am stat și am chibzuit mult aceste motive. Poate că par ale unui om naiv, dar m-a încurajat susținerea de care m-am bucurat atunci când le-am expus această problemă membrilor PNG. I-am simțit alături de mine și acest lucru mi-a dat curaj.

Astfel, lista de persoane propuse de organizația municipală Brașov pentru secțiile de votare a rămas neschimbată și a fost validată de către Biroul Electoral Județean, iar acum nu mai poate fi modificată.

În urma acestor lucruri, am luat decizia de a demisiona din toate funcțiile deținute în PNG-CD și de a renunța la statutul de membru al acestui partid. Am înaintat demisia mea conducerii județene, începând cu data de azi.

Plec cu sufletul împăcat că am făcut un lucru bun, că nu am cedat unui om care nu gândește când vorbește. Plec cu regretul că acest curent al „noii generații” a fost stricat de către George Becali, care a considerat întotdeauna acest partid ca fiind o prelungire a persoanei sale. Felul său de a discuta cu oamenii și de a încerca să-i manipuleze, după bunul său plac a făcut ca toți oamenii capabili să părăsească acest partid, să fugă departe de acest om.
George Becali nu este un om politic. Este un negustor ahtiat după profitul bișnițăresc, obținut repede și fără muncă, iar în acest scop se folosește de oricine, nu mai contează nimic. Nici chiar cei care l-au susținut în toate nebuniile sale.
Tocmai acest lucru nu l-a ajutat niciodată în viața politică. Instabilitatea deciziilor luate, faptul că s-a folosit când de unii, când de ceilalți, l-au făcut pe George Becali să nu mai poată fi luat în serios de nimeni. Și tocmai pentru că deciziile sale nu au fost niciodată fundamentate pe un raționament normal, logic, ci pe niște prezumții auzite de la unii și de la alții la vreo partidă de table și pe micile aranjamente pe care trebuia să le facă pentru a-și urmări interesul propriu.

Am fost exclus de două ori din PNG, tocmai pentru că nu am vrut să plec capul în fața acestui om. Am fost dat afară de la „ședințele” organizate de el pentru că mi-am permis să îl iau peste picior când se credea Dumnezeu. Apoi, când era de muncă, am fost pus de fiecare dată la loc. Acum nu mai aștept a treia demitere, ar fi o umilință prea mare, pe care nu o pot accepta. Sunt sigur că ar mai pleca cu mine și 90% din oamenii buni ai partidului, dacă nu ar fi amenințați cu retragerea sprijinului politic și pierderea mandatelor de consilieri, viceprimari etc.

Plec însă fără a-mi uita prieteniile legate cu oamenii alături de care am muncit și pe care vreau să îi revăd cât mai des.

În ceea ce privește aceste alegeri, am ales să îi acord sprijinul singurului candidat de dreapta care are șanse reale de a fi ales președinte. Traian Băsescu.