Lumea mea

de Sorin Bâscă

Arhiva Etichetelor: partid

Curatenie de primavara… – altceva mai stim ?

De cum s-au topit ultimele urme ale iernii, mai-marii partidelor de pe scena politica brasoveana au demarat simultan campanii de curatenie in cartierele urbei, dar si in judet.

Inclusiv colegii mei, PDL-istii, s-au indeletnicit in datul cu matura prin gunoaiele aparute de sub omat. UNPR-ul s-a miscat prin judet, pe la Dumbravita si prin tot felul de alte locuri. De restul nu stiu.

Acum, stiu ca e frumos sa initiezi campanii civice si e ok sa demonstrezi lumii ca tu, partidul politic, te pretezi la a face curatenie pe jos pentru ca ai simt civic si alte baliverne. Doar ca astfel de campanii prind in momentul in care nu s-au mai facut. Oamenii nu prea o duc bine din punct de vedere financiar, e cam greu sa-i impresionezi cu o actiune in care dai cu matura. O campanie civica este una in care identifici niste probleme ale cetatenilor si incerci sa le raspunzi prin demersurile facute de tine.

E pacat ca actiuni de genul “hai sa dam cu matura” se bucura de sustinerea marilor efective de partid, iar bursele de locuri de munca organizate de AJOFM se zbat printre coloanele ziarelor locale. Nu am vazut nicaieri un articol de lege care sa interzica participarea partidelor la astfel de manifestari.

MARȚI 13. ZIUA Z.

UPDATE: A CĂZUT GUVERNUL.

Încerc din răsputeri să mă țin departe de politică, dar mă lovesc de ea oriunde.

Partidele noastre par să fi uitat de faptul că noi, românii, mai trebuie să și trăim, să muncim. Au început o luptă oarbă din care pierzător nu va ieși un partid sau altul, un parlamentar sau altul. Vom ieși noi, cei care tragem zi de zi și plătim taxe la stat, pentru ca ei să se lăfăie.

la-tatzi-ni-greu

Pe plan politic, azi se dă dimensiunea PD-L în Parlament. Teoretic, PD-L are doar 170 de parlamentari. Practic, întotdeauna s-a bănuit că democrații ar fi reușit să atragă de partea lor mulți mai mulți parlamentari, dar care stăteau în adormire în propriile partide, lucrând ca oameni din interior și furnizând informații.
Să nu ne închipuim că doar PD-L are astfel de „colaborări”. Și celelate partide au oameni în alte tabere, pentru că așa este felul oamenilor de acolo, nu sunt ghidați de o doctrină sau de un crez ci de propriul interes.
Doar că acum nu se mai poate „pe burtă”. Azi se vor da cărțile pe față. Dacă toți prietenii PD-L nu votează împotriva moțiunii, Guvernul cade. La fel cum dacă toți aversarii PD-L nu vor vota pentru moțiune, Guvernul nu cade.
Astfel, azi e ziua Z.

Pe plan economic, azi vedem dacă va ajunge cursul de schimb al unui euro la 5 lei sau nu. La sfârșitul lunii septembrie, bazat pe o revenire neașteptată a balanței comerciale a țării și intrării tranșei de la FMI, leul s-a apreciat în fața monedei europene. Astfel a scăzut inflația, ceea ce a reprezentat un lucru bun.
Odată cu demisia miniștrilor PSD și declanșarea crizei politice, declinul leului a reînceput. Practic am pierdut în două zile tot ce câștigasem într-o lună de muncă.
Dacă azi Guvernul cade, putem spune că vom vedea la finalul anului un curs de schimb de 5 lei / 1 euro.

La fel s-a întâmplat și cu Bursa, care după ce a dat semne de revenire la sfârșitul lunii Septembrie, a coborât radical odată cu fricțiunile dintre cele două partide care erau la guvernare. Dacă azi va cădea Guvernul, Bursa va face la fel.

În plan social, Guvernul reușise să „cumpere” ceva liniște din partea sindicatelor, cel puțin până după alegeri. A fost o măsură destul de abilă din partea lui Boc, mai ales că ea s-a obținut fără concesii majore. Dacă azi Guvernul cade, partenerii sociali vor simți că au negociat în zadar, cu cineva care nu mai este la putere. Astfel, presiunea va reîncepe și acțiunile de protest vor reporni, mai puternice decât până acum.
Partea negativă este că aceste proteste au afectat cel mai mult bugetul statului. Mai bine de o lună de proteste din partea magistraților și o zi din partea funcționarilor publici au amânat plăți de taxe, înființări de firme, încasarea unor bani care ar fi ajutat bugetul statului. Alte astfel de acțiuni ne-ar aduce foarte aproape de faliment.

Azi a venit pe la mine un client, care aștepta o rambursare de TVA. O ținea sus și tare că Guvernul trebuie răsturnat. I-am spus să se mai gândească. Nu susțin că Guvernul este unul bun. Să se gândească la faptul că dacă Guvernul actual ( bun, rău, cum o fi ) pleacă, până se va instala unul nou și va prelua toate pârghiile guvernării, el nu își va primi banii de TVA de la stat. S-a speriat și a plecat, convins că Guvernul nu trebuie să cadă.

Așa că, mutăm sau mai stăm o tură ?

Finanțarea campaniei electorale – Primul pas spre corupție

Când vorbim despre campaniile electorale vorbim despre un viespar care se dezlănțuie pe o perioadă dată de o lună și în care se întâmplă multe lucruri pe care nu ni le putem explica. Toată lumea atacă pe toată lumea, toată lumea primește gratuități, pornind de la pixuri, șepci și brichete, până la legi de salarizare și sporuri viitoare. Toți candidații ne zâmbesc de pe stâlpi, panouri, se încing grătarele, cântăreții au de lucru, familiile se dezbină pe motiv de susținere a unui candidat sau a altuia, se asfaltează ulițele la comune și multe altele.
Partea pe care nu o vedem este cea prin care se finanțează campaniile electorale. Am împărțit costurile unei campanii electorale în două capitole de cheltuieli: cele făcute de Stat (Cost instituțional) și cele făcute de către partidele politice (Cost al partidelor politice), pe care le dezbatem mai jos.

Cost instituțional
Guvernul va aloca peste 152 de milioane de lei pentru organizarea alegerilor prezidențiale din toamna acestui an, potrivit unui act normativ, discutat în ședința de miercuri 23 septembrie, a Executivului.
Practic această sumă reprezintă mai mult decât dublu față de cele 64,1 milioane din anul 2004.
Pe ce se cheltuie acești bani:
- Organizarea și dotarea secțiilor de votare: birouri, mese, scaune, cabine de vot, urne, ștampile, tuș etc;
- Plata observatorilor din secțiile de votare și a membrilor comisiei, a membrilor Birourilor Electorale și a tuturor persoanelor implicate în procesul electoral;
- Tipărirea și transportul buletinelor de vot;
- Achiziționarea de către A.E.P. de tehnică de calcul și componente hardware necesare pentru procesul electoral;
- Achiziționarea de camere de luat vederi, obligatorii în acest an în secțiile de votare;
- Montarea panourilor electorale din orașe, municipii, comune;
- Alte cheltuieli.

Cost al partidelor politice
Suportat de către partidele politice care au candidat la Președinție.
Pe ce se cheltuie acești bani:
- Sondaje;
- Promovare electorală:
*crearea de spoturi electorale
*apariții media, presă etc.
*sondaje de opinie
*materiale de campanie: pixuri, brichete, agende, afișe, pliante etc.
*panotaj electoral
*organizare de evenimente
*plata activiștilor de partid
*donații
*altele
- Plata consultanților politici;
- Cheltuieli de logistică;
- Altele.

Conform unui studiu făcut de cei de la Institutul de Politici Publice (IPP) în anul 2004, principalele formațiuni politice implicate în acea campanie, PSD și PC, pe de o parte și alianța PNL-PD, de cealaltă parte, au raportat la finalul campaniei cheltuieli de circa 1 milion de euro. Acestea au fost cheltuieli raportate de partidele politice din timpul campaniei electorale. Să nu uităm însă că mai există în orice campanie o parte a costurilor care sunt suportate direct din buzunarul propriu al membrilor de partid, nici de „micile atenții” pe care unele firme le fac partidelor politice care sunt, sau urmează să fie, la putere. Adică discounturi senzaționale, uneori chiar de 100%.
Așadar putem afirma că un cost real al unei campanii este de zece ori mai mare decât cel raportat către Curtea de Conturi, la finalul campaniei electorale. Ajungem astfel la cifra de 10 milioande de euro de partid, cheltuiți în 2004.
Trebuie să facem și o precizare: există și o bază legală în care se fac aceste cheltuieli de campanie. Conform legii finanțării partidelor politice, limita maximă pe care un partid politic o poate cheltui într-o campanie este de 25000 de salarii de bază minime brute pe țară, adică vreo 3,5 milioane de euro.
Se pare că anul acesta sumele neoficiale vor fi duble decât în 2004. Un prim semnal a fost dat de către Guvern, care a pregătit o sumă peste dublul celei care a fost alocată în 2004.
Dan Andronic, un cunoscut analist politic, a declarat pentru Ziarul Financiar că în acest an campania electorală pentru Președinția României este o piață de 50 de milioane de euro. Ne bazăm pe afirmația sa ca fiind una realistă, deoarece chiar el a declarat că a încasat 500000 de euro de la PNL într-o campanie electorală.

————————————————————————————————————————————————————

- Așadar, de unde provin și cum se cheltuie diferențele de bani dintre donațiile membrilor de partid și costurile reale ale unei campanii electorale ?
Dacă studiem structurile unor partide politice, vom vedea că în jurul lor roiesc tot felul de firme care sunt abonate la contractele cu statul, oameni mai mult sau mai puțin politici care caută funcții influente sau doar locuri de muncă. Sunt prezenți la toate partidele și fac parte din apanajul normal al acestora. La prima vedere am fi tentați să spunem că nu este normal să fie așa, dar dacă studiem istoria, vedem că fiecare eveniment a trebuit să fie finanțat de către cineva, iar definiția unui partid politic este o asociere de oameni care au interese comune.
În schimbul sprijinului acordat în campania electorală, acei oameni cer posturi și favoruri. Aici este primul pas spre traficul de influență și favoritismul politic, două caracteristici care nu sunt specifice doar României și se întâmplă la toate casele mari.