„ Nimica nu rămâne din visurile mele;
Din visul meu de astăzi, din visul meu de ieri, —
O rază de lumină căzută dela stele,
O floare scuturată din alte primăveri…

Nimic nu-i veşnic, iată, doar trecerea spre moarte
Uşoară, fără ştire, — e singurul etern.
Şi peste-atâtea visuri şi sbuciumări deşarte,
Ca stavilă pe toate, doar clipele s’aştern…”

Mihail Săulescu – „Durerea lui Faust”

Dacă s-a întrebat cineva vreodata ce e cu statuia de pe DN1 de la intrarea în Predeal (sau nu știe), aflați că este un monument închinat poetului Mihail Săulescu, care s-a stins din viață la data de 30 septembrie 1916 pe frontul de la Predeal, în timpul primului război mondial.
Se spune că după ce a fost ucis i-a fost spintecat stomacul și i-au fost scoase intestinele, care i-au fost puse în jurul gâtului. Momentul tragic este reprezintat de monumentul de la Predeal, care se numește „Înger înaripat”.

Vă invit să-i citiți poezia, este foarte aproape de stilul lui Mihai Eminescu.