Lumea mea

de Sorin Bâscă

20 DE MILIOANE DE COBAI.

guinea-pig

Am o simpatie pentru Guvernul actual al României, condus de Emil Boc. Din păcate această simpatie a ajuns să se transforme mai mult în compasiune. Datorită lipsei fermităţii din apariţiile publice, comunică tot felul de mesaje ciudate şi acum au ajuns într-o pană crasă de idei. În loc să se reculeagă şi să arate că sunt stăpâni pe situaţie la modul “bani n-avem, dar suntem organizaţi”, au intrat în vrie şi acum încearcă să comunice într-un mod haotic tot felul de mesaje pozitive. Problema este că se calcă pe picioare care să apară mai repede pe sticlă şi inventează tot felul de motive şi declaraţii năstruşnice, cam ceea ce englezii numesc “brain-farts” şi eu nu-mi permit să traduc. Acestea sunt, evident, imediat taxate şi îndosariate de către mass-media.

Apropo de mass-media, priveam ieri mesajele transmise pe televiziuni. Realitatea şi Antena 3 tocau mărunt subiectul sistemului sanitar din România, fierbeau la foc mic subiectul “criză financiară”, le amestecau şi apoi le puneau toate ca bomboane pe coliva Guvernului.
Iar pe B1TV, singurul post care-i mai ţine de vorbă pe guvernanţi, în loc să apară miniştrii năduşiţi de atâta muncă şi să spună că licitaţiile babane din sistemul sanitar, cum sunt cele pentru achiziţia aparatelor de aer condiţionat, s-au făcut pe vremea PSD+PNL şi că mult-mediatizata criză financiară nu este numai în România şi că ar trebui să ne mai scoatem capetele din c..r şi să mai şi producem ceva în ţara asta, cum spuneam, cei de la B1TV aveau un subiect foarte interesant: tainele masoneriei.

Azi dimineaţă citeam presa. Apare ministrul Vlădescu, cel care ne anunţă triumfător că de la 1 octombrie dispare impozitul minim şi apare alt impozit, cel forfetar, calculat în funcţie de nişte criterii foarte interesante, printre care numărul de la pantof al agentului economic, coeficientul de moacă şi dacă are sau nu animale în întreţinere (în afară de stat).
Oare de ce au introdus un impozit care a ucis toate firmele din România, cel minim, numai pentru ca apoi să vadă că e inutil şi să îl scoată ? Oare nu văd şi ei că agentul economic din România a ajuns precum gândăcelul din poezia celebră ?
Nenea Vlădescu, ” De ce m-ai prins în pumnul tau, / Copil frumos, tu nu stii oare / Ca-s mic si eu si ca mă doare / De ce mă strangi asa de rău?”.

Şi oare care va mai fi următoarea schimbare în fiscalitate ? Cred că deja agenţiile de pariuri ar putea să organizeze campanii serioase pe astfel de teme. Ce să mai spunem de cei care fac analiză şi previziuni pentru companiile multinaţionale, cred că rata de sinucideri a crescut mult la această categorie de angajati …

Am o sugestie, dacă îmi pot şi eu permite una: măi nene, bun, rău, nu ştiu cum e sistemul, dar lăsaţi-l naibii aşa vreo 2 ani, să ne mai obişnuim şi noi. Până acum ne simţim ca nişte cobai într-o cuşcă, deasupra căreia voi staţi şi aruncaţi cu tot felul de chestii în noi ca să vedeţi dacă vom crăpa sau nu. Atât.

BINE ATI REVENIT PE PAMANT!

MOTTO: PRAFUL, CARE VĂ VA INTOXICA PLĂMÂNII, NOI ÎL RESPIRĂM DE 20 DE ANI !
SĂ VEDEȚI CE GREU VĂ VA FI CÂND VEȚI AFLA CĂ SÂNGELE ARE GUST DE METAL !

pro-tv

La prima vedere ar părea o postare despre praf, omniprezent în țara noastră, dar este despre drepturile de autor.

Dacă nu știați, pe scurt, cei care încasează banii pe drepturi de autor, nu trebuie să plătească toate contribuțiile la stat, obligatorii pentru celelalte tipuri de venituri.
În mod normal, dreptul de autor îl ai asupra unui lucru care a rezultat din mintea ta creață, este numai al tău și nimeni nu mai are acces la el în afară de tine, pentru simplul fapt că e al tău.
Cine sunt cei care iau banii pe drepturi de autor: artiștii, realizatorii de emisiuni și cam toată media din țara noastră.

Ei plătesc o cotă de impozit egală cu 10% din venitul obținut. Adică sunt cam toți angajați cu carte de muncă, cu salariul minim pe economie, iar restul veniturilor le iau pe drepturi de autor.

Este despre un fenomen care s-a tot propagat în țara noastră, independent de regimul politic. Este un fel de subiect tabu, o cutie a Pandorei pe care nimeni nu a îndrăznit să o deschidă, un avantaj lăsat așa de toate guvernele și de toate puterile, deoarece fiecare, la un moment dat în cariera lor, au avut nevoie de media.

Aberația a ajuns atât de mare, încât până și cameramanii de la posturile de televiziune erau plătiți pe drepturi de autor. Oameni din Poliția Economică au fost de multe ori tentați să studieze mai adânc aceste probleme, dar de fiecare dată, s-au lovit de niște obstacole greu de trecut, impuse de către politic.

Este pentru prima dată când un Guvern dorește să pună ordine în această problemă și să închidă o supapă de evaziune fiscală. Chiar dacă va stârni un viespar.
O consider evaziune fiscală pentru că fiecare dintre noi prestăm zilnic niște chestii pentru care suntem plătiți. Din banii pe care ar trebui să-i primim ni se rețin contribuțiile sociale, de sănătate și așa mai departe, iar nouă ne rămâne cam jumate. Unii dintre noi, mai ales cei cu profesii liberale, se folosesc mai des de creativitate decât realizatorii de emisiuni sau jurnaliștii în munca de zi cu zi. Să nu mai vorbim de cameramani…
Pot fi de acord cu păstrarea acestei cote reduse de impozit pentru unele domenii care chiar contează: cercetare-dezvoltare, chiar și media, cu condiția ca niște norme minime de bun-simț să fie respectate. Adică cel care mai și gândește în timp ce scrie sau vorbește la televizor, să nu aibă același tratament ca ziariștii care relatează ce mai fac unii și alții pe la conferințele de presă, sau ca cei care citesc de pe prompter sau povestesc de cum a căzut zăpada în pasul Tihuța.

Pot fi de acord ca Badea să fie plătit pe drepturi de autor, sau Gâdea, sau Ciutacu. Chiar și Eftimie, ori de câte ori o scutură. Sunt oameni care se întrebuințează de propriul creier pentru a produce un rezultat media, fie că se cheamă „Sinteza Zilei”, sau „În gura presei”.
Dar ce treabă am cu Cătălin Radu Tănase și cu băiatul de la camera 2 ? Ei sunt prestatori, salahori.
Ca să mergi în vârful muntelui și să spui că ninge, îți trebuie același număr de neuroni ca și lui Tarzan, șoferul de tir. Ca să urmărească om care se produce în studio, cu o cameră de filmat, pot să dresez și o maimuță.

Așa că băieți, pregătiți portofelele ! Fiscul vă va băga adânc mânuțele în ele.
Și veți fi și voi în rând cu lumea, iar praful din portofel va fi același pe care îl simțim noi de 20 de ani, după ce ne plătim taxele.