Fostul meu vecin de bloc, Florian Staicu, este senator de Brașov. Fost vecin pentru că între timp m-am mutat.
În calitatea sa de senator de Brașov, a făcut un proiect de lege foarte mișto, după părerea mea, pentru modificarea Codului Rutier. A zis că dacă tot e vorbitul la telefonul mobil în mașină sport național, sau ne-purtatul centurii de siguranță, mai bine nu se mai dau amenzi ci doar avertismente.
Și că tot vorbeam despre faza cu telefonul în mașină, să povestim. Mergeam prin București, cu mâna stângă țineam telefonul la ureche, iar dreapta era multifuncțională, între schimbatul vitezelor și manevrarea volanului. Un polițai mă trage pe dreapta. Deschid geamul cu mâna dreaptă – stânga era tot cu telefonul – el începe povestea cu “agent principal , vă rog să îmi prezentați documentele ….”. Îi fac semn politicos că îl servesc imediat ce termin convorbirea, la care omul ia foc cu mine. Mă somează să pun la o parte telefonul și să-i prezint actele mașinii, eu termin convorbirea. Nu am înțeles un lucru, dacă tot mă oprise, de ce nu m-a lăsat să-mi termin convorbirea. Râde. În fine…
Îmi spune că “ați fost surprins că vorbind la telefonul mobil …”, eu îi răspund că surpriza e de partea lui, eu nu am fost deloc surprins de faptul că vorbeam la telefonul meu, probabil că el a fost mai surprins să mă vadă, din moment ce m-a şi oprit. Râde. Mă întreabă dacă îl iau la mișto. Eu îi răspund că nu am niciun interes să-l iau nicăieri și că nu sunt din București. Râde mai tare.
Faza mișto la milițieni este că, dacă te ții mai șmecher cu ei, se taie și încep să pună ” întrebările ajutătoare “, care sunt folosite pentru identificarea interlocutorului, ca să știe cu cine au de-a face, să nu cumva să fie vreun coleg de la “doi și-un sfert” care face mișto de ei. Și începe şi al meu: unde merg, cu ce mă ocup, cu ce treabă prin București, din nou unde merg (șmecherie de milițian ca să vadă dacă ții minte ce ai spus prima dată). Dacă te uiți fix în ochii lui și-i răspunzi ca și cum ai învățat lecția pe dinafară, te lasă să pleci, lucru pe care l-au făcut și cu mine.
Faza e că l-am prins într-o zi bună și au ținut glumele, că dacă era vreun marțafoi, eram mâncat.
Peste tot în lumea civilizată, când te oprește Poliția pentru o neregulă, prima dată te oprește să te avertizeze (mai puțin în Ungaria, ei sunt la fel ca noi). Numai la români era altfel, orice dare din mână a polițaiului costa.
Așa că-i doresc lui Florin, îi doresc să-i treacă proiectul, am auzit că a trecut de Senat, mai are Camera Deputaţilor. Şi-i mulţumesc, cel puţin în numele meu, dacă nu în numele tuturor celor care primesc câte un telefon important în timp ce conduc.
