MOTTO: PRAFUL, CARE VĂ VA INTOXICA PLĂMÂNII, NOI ÎL RESPIRĂM DE 20 DE ANI !
SĂ VEDEȚI CE GREU VĂ VA FI CÂND VEȚI AFLA CĂ SÂNGELE ARE GUST DE METAL !

La prima vedere ar părea o postare despre praf, omniprezent în țara noastră, dar este despre drepturile de autor.
Dacă nu știați, pe scurt, cei care încasează banii pe drepturi de autor, nu trebuie să plătească toate contribuțiile la stat, obligatorii pentru celelalte tipuri de venituri.
În mod normal, dreptul de autor îl ai asupra unui lucru care a rezultat din mintea ta creață, este numai al tău și nimeni nu mai are acces la el în afară de tine, pentru simplul fapt că e al tău.
Cine sunt cei care iau banii pe drepturi de autor: artiștii, realizatorii de emisiuni și cam toată media din țara noastră.
Ei plătesc o cotă de impozit egală cu 10% din venitul obținut. Adică sunt cam toți angajați cu carte de muncă, cu salariul minim pe economie, iar restul veniturilor le iau pe drepturi de autor.
Este despre un fenomen care s-a tot propagat în țara noastră, independent de regimul politic. Este un fel de subiect tabu, o cutie a Pandorei pe care nimeni nu a îndrăznit să o deschidă, un avantaj lăsat așa de toate guvernele și de toate puterile, deoarece fiecare, la un moment dat în cariera lor, au avut nevoie de media.
Aberația a ajuns atât de mare, încât până și cameramanii de la posturile de televiziune erau plătiți pe drepturi de autor. Oameni din Poliția Economică au fost de multe ori tentați să studieze mai adânc aceste probleme, dar de fiecare dată, s-au lovit de niște obstacole greu de trecut, impuse de către politic.
Este pentru prima dată când un Guvern dorește să pună ordine în această problemă și să închidă o supapă de evaziune fiscală. Chiar dacă va stârni un viespar.
O consider evaziune fiscală pentru că fiecare dintre noi prestăm zilnic niște chestii pentru care suntem plătiți. Din banii pe care ar trebui să-i primim ni se rețin contribuțiile sociale, de sănătate și așa mai departe, iar nouă ne rămâne cam jumate. Unii dintre noi, mai ales cei cu profesii liberale, se folosesc mai des de creativitate decât realizatorii de emisiuni sau jurnaliștii în munca de zi cu zi. Să nu mai vorbim de cameramani…
Pot fi de acord cu păstrarea acestei cote reduse de impozit pentru unele domenii care chiar contează: cercetare-dezvoltare, chiar și media, cu condiția ca niște norme minime de bun-simț să fie respectate. Adică cel care mai și gândește în timp ce scrie sau vorbește la televizor, să nu aibă același tratament ca ziariștii care relatează ce mai fac unii și alții pe la conferințele de presă, sau ca cei care citesc de pe prompter sau povestesc de cum a căzut zăpada în pasul Tihuța.
Pot fi de acord ca Badea să fie plătit pe drepturi de autor, sau Gâdea, sau Ciutacu. Chiar și Eftimie, ori de câte ori o scutură. Sunt oameni care se întrebuințează de propriul creier pentru a produce un rezultat media, fie că se cheamă „Sinteza Zilei”, sau „În gura presei”.
Dar ce treabă am cu Cătălin Radu Tănase și cu băiatul de la camera 2 ? Ei sunt prestatori, salahori.
Ca să mergi în vârful muntelui și să spui că ninge, îți trebuie același număr de neuroni ca și lui Tarzan, șoferul de tir. Ca să urmărească om care se produce în studio, cu o cameră de filmat, pot să dresez și o maimuță.
Așa că băieți, pregătiți portofelele ! Fiscul vă va băga adânc mânuțele în ele.
Și veți fi și voi în rând cu lumea, iar praful din portofel va fi același pe care îl simțim noi de 20 de ani, după ce ne plătim taxele.