Adica el:

Adica vine, ne ia temperatura, ne palpeaza la ganglioni, vede daca inca mai respiram si ne mai prescrie niste medicamente. Problema este ca ne da si creditul pentru aceste medicamente, ceea ce il face uneori stapanul tarii noastre, cu toata opozitia Presedintelui Basescu.

Sa nu uitam totusi ca baiatul acesta este angajatul unei banci. Iar bancile din Romania plangeau de le sarea camasa in legatura cu mult-trambitata, mult-mediatizata Ordonanta 50, cea care le mai taia din aripioare hapsanilor care controleaza bancile. Asa tare au plans bancherii nostri ca s-a auzit pana la FMI, iar baietii de acolo nu au avut cum sa nu rezoneze cu colegii lor din Romania si i-au bagat, pe romaneste, sula-n coaste (sa am pardon) statului.
Cu alte cuvinte “să se revizuiască, primesc! dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele… esenţiale…”.

Din aceasta dilema nu a putut iesi Guvernul si cu toate ca l-a trimis pe Jeffrey toata ziua pe la Presedinte ca sa-l mai imbuneze, albinosul n-a cedat si pace. Ba mai mult, a amenintat cu ruperea acordului de colaborare.
Ei, cand s-a auzit de asa ceva, oricat sange de roman curgea prin instalatia conducatorilor, nu puteau sa renunta la ditai banetul.

Asa ca au dat-o la pace: ce a fost a fost, ce rost mai are sa ne uitam la creditele alea vechi, lasa-i dracu’ de prosti ca au platit si n-au comentat. De azi inainte promitem ca nu mai facem manevre cu comisioanele ascunse…
Asa ca s-a hotarat ca Ordonanta 50 sa nu se mai aplice retroactiv, FMI ne elibereaza a nu stiu cata transa de imprumut, Guvernul mai primeste niste bani din care sa le dea salarii la toti si sa le mai inchida gura, iar bancherii si-au sunat repede avocatii ca sa schimbe denumirea comisioanelor vechi in ceva ce nu este stipulat in Ordonanta 50.

As vrea sa vad si eu ziua cand o sa avem niste conducatori cu obiectele in dotare, care sa nu tremure cand vine Porky Pig si spune ca nu le mai da bani si sa mai apere si prostimea. Sa-i spuna lui Porky sa-si miste slaninile inapoi in SUA ma-sii ca noi ne stergem la fund cu acordul lor, oricum banii i-am luat.

La cum il stiu pe Presedintele Basescu de amator de scandal, sunt convins ca-l manca limba sa-l bage-n doamna maica-sa pe american, dar probabil ca inca mai avem nevoie de banii lor. Nu probabil, sigur !

Ei bine, nu e chiar așa. Citind azi măsurile convenite cu cei de la FMI văd că, de fapt, reducerea veniturilor bugetarilor cu 25% nu este chiar singura măsură pe care o va lua Guvernul nostru:

- Impozitarea tichetelor de masă și a dobânzilor bancare.
O măsură care conține de fapt două măsuri. Prima dintre ele este o prostie, tichetele de masă fiind o măsură foarte rentabilă a angajatorilor de a suplimenta veniturile angajaților cu circa 160 – 170 RON / lună. Impozitarea acestora nu va aduce sume suplimentare la bugetul de stat ci va scădea veniturile personalului angajat, pentru că angajatorii se vor folosi de această măsură pentru a-și reduce costurile, că e „criză”.
Impozitarea dobânzilor bancare este o măsură care are un oarecare „aer european”, pentru că taxa pe necircularea banilor este una foarte des întâlnită în vest, unde nu se impozitează doar dobânda la o sumă ci și suma efectivă. Totuși, sper ca guvernanții noștri să impoziteze doar dobânzile de la depozite, nu pe cele de la contul curent.

- Pensionările anticipate vor fi înghețate de la 1 iunie 2010.
Adică nu mai puteți sta degeaba decât după împlinirea vechimii. Până atunci, munciți și plătiți cotizații. Că vă dăm noi pensii …

Bine, sunt conștient că aceste creșteri de impozit sunt foarte mici, pe lângă ce ar fi putut însemna creșterea cotei unice și a TVA. Dar oricum, politica Guvernului de a da aceste măsuri „cu țârâita” populației nu miroase a bine.

Nu știu cât este ficțiune și cât adevăr, dar  această teorie funcționează de minune. Țările aflate în dificultate apelează la Fond pentru bani, iar acesta le dă, dar cu condiții.
La fel cum s-a întâmplat și cu România. Fondul ne-a dat bani, dar ne-a impus și niște condiții. Fără banii de la fond eram în colaps. Și practic, acum în România guvernează ei.
Valoarea noastră de piață a fost stabilită odată cu împrumutul: aproximativ 20 de miliarde de euro.

Grecii au fost mai căpoși decât noi și au crezut că odată cu reînceperea sezonului turistic își vor reveni, fără ajutorul banilor de afară. Doar că recentele mișcări de stradă și lipsa banilor pentru a hrăni un sistem bugetar de tip mastodont (și la ei, la fel ca și la noi), au făcut ca Grecia să revină asupra deciziei sale și să ceară ajutor extern.
Așa că cei de la FMI au pus preț și pe capul grecilor: 45 de miliarde de euro. Mai mult decât dublu față de România.

Fondul Monetar Intrenaţional (FMI) a majorat de la 50 de miliarde de dolari la 550 de miliarde de dolari resursele unui program anticriză şi a extins numărul contribuabililor pentru a include marile economii emergente ale lumii.

Mediafax.

Asta legat de articolul că ieșim din criză încet dar sigur, se pare că specialiștii FMI au remarcat că fondurile disponibile pentru a împrumuta țările aflate în nevoie.

Banii veniți de la FMI sunt echivalentul injecțiilor cu adrenalină pentru cei bolnavi cu inima, au rolul de a stimula motoarele consumului. Practic, într-o țară ca a noastră unde totul s-a făcut pe credit, lipsa resurselor private de finanțare a adus un blocaj care a avut repercursiuni în efect de domino asupra tuturor domeniilor economiei. Astfel statul a intervnit și a împrumutat bani de la Fond pentru a alimenta rezervoarele goale ale băncilor. O măsură greșită, pentru că nu face decât să continue modul de viață total nesănătos, economic vorbind, pe care îl ducem.

Pentru că tot spuneam de injecțiile cu adrenalină, acestea au un rol de moment, nu au rol curator, nu vizează cauza bolilor cardiace. La fel și aceste împrumuturi făcute la FMI, au rolul de a asigura menținerea nivelului cheltuielilor, dar nu sporesc veniturile. Adică ne împrumutăm pentru a putea da salarii, pentru ca românii să consume la fel de mult, dar nu creștem productivitatea. Este ca și cum ai arunca un pahar cu apă în albia unui râu deja secat și nu va dura foarte mult până când vom observa că apa a dispărut și râul tot secat va fi.

Rămâne de văzut dacă vom mai cere un pahar cu apă de la FMI sau ne vom mobiliza și vom încerca să ne ajutăm singuri. Problema cea mai mare a românului este chiar vorba „las-o băi că merge așa”. Nu ne retehnologizăm, nu ne orientăm spre a crește productivitatea, iar atât timp cât băncile vor finanța afacerile neproductive, această criză nu va face decât să se adâncească.