Am văzut Turistul cu Angelina Jolie şi Johnny Depp. Mişto filmul, mai mişto Veneţia.
Ideea principală este că ea e îndrăgostită de un tip care a furat foarte mulţi bani de la foarte mulţi oameni, plus că este urmarit de Poliţie pentru fraudă fiscală. Nici poliţia nici Angelina nu mai ştiu cum arată respectivul, care comunica cu ea numai prin telefoane şi mesaje lăsate prin locuri publice. Ca să scape de Poliţie, el îi recomandă să ia trenul de la Paris spre Veneţia şi să găsească un tip care să pice ţap ispăşitor. Aşa îl găseşte pe Johnny Depp, care părea profesorul de mate prost, dar care se dovedeşte pănă la finalul filmului a fi chiar cel căutat de toată lumea.
Ideea filmului nu e nouă, e o preluare din Suspecţi de Serviciu, cu alt context şi fără atâtea împuşcături, plus Veneţia. Iar Veneţia e … Veneţia. În suspecţi de serviciu, Verbal Kint, handicapatul pe care toată lumea îl vedea ca pe un amărât, se dovedeste a fi Keiser Soze, cel mai mare mafiot.
În ultima perioadă am observat că toate filmele care se fac sunt reluări ale unor teme mai vechi, care au fost folosite şi în alte filme. Lumea nu mai are teme noi, pe care să le transpună în filme. Adică, dacă vrei să iei o temă gen al II-lea Război Mondial, găseşti zeci de filme făcute, plus toate temele de nişă exploatate. Titanicul e fumat, 11 septembrie 2001, sfârşitul lumii e prezentat în mai multe variante, asta ca să terminăm cu dezastrele. Plus alte şi alte cărţi şi teme transpuse pe peliculă.
Mai deunăzi mă miram de ce este lumea atât de captivată de filme slabe, după părerea mea, gen Harry Potter. Răspunsul este pentru că au teme originale. Drept e că şi eu am văzut şi revăzut Inception de sute de mii de ori tocmai pentru asta.
Acum am văzut că au făcut un film Acvila, care mai are şi o carte la bază, despre nişte soldaţi romani care merg să recupereze acvila simbol al unui regiment care a pierit în luptă. Adică .. who cares ? Chiar nu mai sunt teme, trebuie să mergem să căutăm o acvilă ? Nu puteam face alta ? Glumesc, bineînţeles.
Glumeam sâmbătă pe tema asta cu nişte prieteni, care spuneau că adevăratul motiv pentru care a început războiul în Libia este pentru că nu mai aveau cei de la Hollywood subiecte de film. Poate că vom vedea la cinema, imediat după ce Ghaddafi va fi mazilit, “Dragoste la Tripoli – O frumoasă poveste de dragoste între un turist american şi o frumoasă libiană, purtată sub bombele aliaţilor”, în rolurile principale George Clooney şi Catherine Zeta-Jones. 
