Asta reprezintă anunţata măsură fiscală, privind eliminarea impozitului minim de la data de 1 Octombrie. Doar în anul 2010, peste 50000 de firme şi-au suspendat activitatea. Am putea spune că majoritatea erau firme care nu funcţionau şi nu aduceau valoare adăugată, dar aceasta ar fi doar o gândire macro. Dacă începem să gâdim la nivel mai mic, aceste firme, chiar dacă nu funcţionau propriu-zis, mai depuneau o declaraţie, mai dădeau de lucru la un contabil sau jurist şi aşa mai departe.

Mă bucur că totuşi Guvernul s-a convins că măsurile apăsătoare nu sunt bune în timp de criză şi o relaxare este absolut necesară pentru a se putea întrevede o revenire economică.

Îmi pare rău că a trebuit să se experimenteze “pe viu” şi să avem nevoie de un an şi jumătate de dublare a crizei economice cu apăsarea unui impozit pe care, fie că realizam profit sau nu, trebuia să îl plătim.

Să sperăm că această măsură reprezintă doar vârful icebergului şi că ceea ce va urma va contribui şi mai mult la crearea unui mediu de afaceri sănătos în ţara noastră.

Părerea mea este că nu toate firmele îşi vor relua atât de rapid activitatea, pentru că tot Guvernul a anunţat că de anul viitor se va aplica un alt impozit, cel forfetar. Până nu vom şti cum se va aplica acesta, negru pe alb, firmele vor sta tot în “adormire”.

În fine, cele 6 măsuri sunt ca și cum am descoperi mersul pe jos și apa caldă. Sunt niște măsuri care au tot fost fluturate prin fața mediului de afaceri ca fiind „salvatoare”, dar nu s-a grăbit nimeni să le pună în niște proiecte de lege:

1. Impozitarea luxului: “Ar fi normal sa existe taxe semnificative pe masinile ce depasesc 30.000 euro si pe proprietatile de lux, cum ar fi imobilele cu 16 camere. Intr-un fel ar trebui sa fie impozitat un Tico si in alt fel o masina Maserati sau Lamborghini”, declară reprezentantul firmei de consultanță.
Acum, chiar dacă sună bine din punct de vedere politic, impozitarea luxului ar fi trebuit propusă în momentul în care eram în plină creștere economică, sau imobiliară, atunci când toți lănțăii și poponeții își achiziționau astfel de bunuri. Acum, când celor care vând bunuri de lux le țipă stomacul de foamea de alaltăieri, dacă le mai pui o taxă pe lux, le dai lovitura de grație, care-i va trimite direct în lichidare.

2. Taxarea terenurilor necultivate: “Nu s-a stabilit o strategie agricola, iar aceste terenuri necultivate ale diferitelor firme, investitori sau persoane fizice trebuie lucrate, iar in caz contrar sa se plateasca o taxa sau sa-l introduca in arenda. Ceva trebuie facut pentru a valorifica potentialul sectorului agricol, iar astfel s-ar sprijini si economia si implicit colectarea la bugetul de stat”.
Perfect de acord. Hai să-i găsim pe cei care stau cu terenuri declarate ca fiind agricole și să-i punem la treabă. Ar fi foarte interesant să vedem cine sunt cei care le au. Oameni de afaceri și politicieni. Terenurile sunt declarate ca fiind agricole pentru a plăti mai puțin impozit, iar băieții nu sunt prea dornici să își fabrice o lege care să-i pună la treabă.

3. Plata anticipată a impozitului pe profit: “In prezent, acest impozit este platit anticipat doar de catre banci. Daca s-ar aplica si la companii, ar fi o modalitate de a asigura statului venituri constante”.
Alo, compania de audit? Plata anticipată a impozitului pe profit se face. Vezi Codul Fiscal.

4. Eliminarea impozitului forfetar: “incasarile din impozitul forfetar vor fi la nivelul asteptarilor Ministerului Finantelor, desi pana in prezent si-au suspendat activitatea aproape 100.000 de firme”.
Sunt de acord cu eliminarea impozitului forfetar. Am mai scris şi aici. Cu o singură menţiune, ar trebui revizuită legea societăţilor comerciale, în sensul creşterii nivelului minim al capitalului social şi a blocării contravalorii acestuia în conturile Fiscului, urmând a fi eliberată la lichidarea firmei. Dacă tot este implicare a răspunderii, hai să fie până la capăt.

5. O activitate mai eficientă a Fiscului: “De asemenea, este necesara cresterea eficientei activitatii Fiscului, aflat acum in subordinea Agentiei Nationale de Administrare Fiscal (ANAF)”.
Asta îmi aduce aminte de cursurile de economie din Facultate, când una dintre metodele de creştere economică era întotdeauna eficientizarea gestionării resurselor economice. OK, de acord. Dar cum ?
Veniţi cu ceva propuneri concrete, nu doar gargară de doi lei, că filmul acesta l-am mai văzut.

6. Posibilitate de alegere a anului fiscal: “Daca s-ar aplica si reglementa prin lege, ar fi o ciclicitate mai mare a incasarii impozitelor. Statul trebuie sa dea dovada de flexibilitate in ceea ce priveste incasarile”.
Foarte interesant ! Hai să facem un mic scenariu. Avem două companii, una care închide exerciţiul fiscal la 31.12 şi una care închide la 31.03. Prima va face calculele în aşa fel încât să mute profitul impozabil în a doua, înainte de închiderea exerciţiului, apoi a doua va duce profitul la loc în prima, înainte de închiderea la 31.03.
Această metodă se numeşte “suveică” şi se practică deja între companiile din România şi firmele “mamă” din străinătate, care au avut posibilitatea de a opta pentru închiderea exerciţiului fiscal la altă dată decât 31.12.
Nu prea văd cum această iniţiativă ar putea aduce mai mulţi bani la bugetul de stat.

În concluzie, puteaţi să scrieţi un articol intitulat “top 4 măsuri …..”, pentru că ultimele două sunt abureli. Teoretic, ele sunt bune, sună bine. Dar v-a omorât practica …