Lumea mea

de Sorin Bâscă

Arhiva Etichetelor: criza

Grecia

Trebuie sa incep prin a spune de la bun inceput ca Grecia este tara in care m-as muta maine. Grecia este o tara frumoasa, cu niste oameni foarte apropiati de romani. Adica isteti, dar cam puturosi. Avantajul nostru este ca avem femei frumoase, avantajul lor este ca au o istorie extraordinara, iar Dumnezeu le-a dat soare si plaja, de ajuns pentru toata Europa.

Problema cu Grecia este ca … le-a mers prea bine. Adica venea turistul, marca banul, ei nu bon fiscal. Statul incuraja evaziunea din turism pentru ca banii se intorceau in constructii de hoteluri si amenajarea de alte puncte de atractie turistica, fapt care facea ca banii sa ramana in Grecia si statul grec sa colecteze venituri frumoase la buget. Lumea nu taia bon fiscal, lucrau la negru, dar traiau toti.
Plus ca, ce prost de grec ar pleca cu banii din tara, mai ales vara, avand in vedere ca ei au acolo toate ingredientele pentru a-ti petrece o vacanta placuta, plus ca mai poti sa faci si ceva bani, daca te ocupi si de vacantele altora.

Le-a fost de ajuns un an cu criza economica mondiala. Oamenii nu au mai venit in vacanta, marfurile nu s-au mai plimbat pe mare (ei au si o flota colosala, este tara cu cel mai dezvoltat transport maritim si cea mai mare flota din lume) si Grecia a cazut. Adica au disparut incasarile curente. Grecul s-a gandit ca foamea nu poate dura mai mult de un an si a intrat si in rezerve, pe care le-a cheltuit. Neavand alti bani de cheltuiala s-au imprumutat de la banci, care le-au dat cu ochii inchisi, crezand si ele ca lucrurile isi vor reveni. Si criza n-a plecat …

Primul pas a fost ca statul a ramas fara bani de salarii si pensii, fapt care i-a determinat sa creasca TVA, care era 8% (!!! :) ). Apoi criza s-a adancit, statul s-a imprumutat si el de la tot felul de banci, grecesti sau straine, care le-au dat banii tot cu ochii inchisi, ca statul plateste. Si statul n-a mai platit …

Acum, au datorii si nu mai au bani. Cafteli pe strada, recesiune, somaj si tot dichisul.

In jurul lor, cateva tari se freaca pe maini de bucurie ca Grecia e compromisa, numai de la Romania incolo toata Europa suspina. Turcia si Bulgaria – cele care au avut de incasat odata cu criza din Grecia – le-au furat grecilor turistii, care au plecat inspre aceste tari manati de nesiguranta din Grecia.
Romania nu prea are mari combinatii cu Grecia, in afara de doua: prima ca facem parte din U.E. si a doua, cea mai dura, bancile elene controleaza cam 30-35% din piata bancara din Romania. Adica Piraeus, Banca Romaneasca, Alpha Bank, Bancpost, plus altele mai mici gen Marfin Bank etc.

Prima problema, faptul ca facem parte din U.E., ne poate fi defavorabila doar dintr-un singur punct de vedere: al faptului ca Grecia foloseste Euro ca moneda de schimb, caderea Greciei ar fi egala cu caderea Euro, iar U.E. va face tot posibilul sa-si salveze moneda si imaginea. Iar ca masura, va pune statele membre (printre care si noi) sa cotizeze pentru a salva Grecia.

In ce priveste partea cu sistemul bancar, aici e mai complicat. Pentru ca un colaps al acestor banci ar insemna retrageri de numerar catre firmele din strainatate, se opreste creditarea (si asa era slaba), scade leul in fata valutelor de referinta, credite mai scumpe, creste riscul de tara etc. Adica s-ar putea sa ne traga dupa ei si Romania sa se opreasca de tot.

Romanul o sa spuna “nu-i problema, ne apucam de crescut vaci, oi, capre, vindem laptele si traim”. Doar ca vanzarea laptelui la piata e faliment curat iar marile firme care colecteaza laptele s-ar putea inchide fara finantare.

Si partea cea mai proasta este ca noi nu avem nicio vina si nici nu putem face nimic.

TAIATI AICI !

Mă gândeam că Guvernul ar fi putut opera lejer niște tăieri de fonduri, fără să afecteze tinerele mame.

Deschid Transilvania Expres și văd că domnul subprefect Carol Ambrus remarcă faptul că s-au dat bani aiurea pe subvenție agricolă, fără ca terenurile să fie lucrate. Domnul Ambrus este un tip foarte fain, am avut plăcerea la ultima Adunare Generală a Camerei de Comerț și Industrie. Singura problemă este că nu prea a mai ieșit din birou în ultima vreme și nu știe că cele mai mari șpăgi se dau de către primarii de la țară către consilierii locali pe care vor să-i cumpere prin aceste subvenții agricole. Adică primărie îi dă lui badea Gheorghe niște pământ, pe care el se face că îl lucrează, depune cererea la APIA și ia banii. Rezulta o productivitate zero. Poate că niște controale mai severe ar fi binevenite.

Pe de altă parte, primarii de la țară mai fac niște manevre ca să-și câștige suveranitatea: folosesc banii alocați de către Guvern, acel ajutor social, ca să îl ofere la toți argații de pe lângă primăriile pe care le păstoresc. Astfel au femeie în casă, bărbat în curte, portar la primărie și așa mai departe. În realitate oamenii aceia nu fac nicio muncă în folosul comunității ci fa menajul pentru primar. Ar fi mișto să le scoată, atunci am avea alegeri libere.

CRIZĂ DE 11 ORI MAI GREA

Fondul Monetar Intrenaţional (FMI) a majorat de la 50 de miliarde de dolari la 550 de miliarde de dolari resursele unui program anticriză şi a extins numărul contribuabililor pentru a include marile economii emergente ale lumii.

Mediafax.

Asta legat de articolul că ieșim din criză încet dar sigur, se pare că specialiștii FMI au remarcat că fondurile disponibile pentru a împrumuta țările aflate în nevoie.

Banii veniți de la FMI sunt echivalentul injecțiilor cu adrenalină pentru cei bolnavi cu inima, au rolul de a stimula motoarele consumului. Practic, într-o țară ca a noastră unde totul s-a făcut pe credit, lipsa resurselor private de finanțare a adus un blocaj care a avut repercursiuni în efect de domino asupra tuturor domeniilor economiei. Astfel statul a intervnit și a împrumutat bani de la Fond pentru a alimenta rezervoarele goale ale băncilor. O măsură greșită, pentru că nu face decât să continue modul de viață total nesănătos, economic vorbind, pe care îl ducem.

Pentru că tot spuneam de injecțiile cu adrenalină, acestea au un rol de moment, nu au rol curator, nu vizează cauza bolilor cardiace. La fel și aceste împrumuturi făcute la FMI, au rolul de a asigura menținerea nivelului cheltuielilor, dar nu sporesc veniturile. Adică ne împrumutăm pentru a putea da salarii, pentru ca românii să consume la fel de mult, dar nu creștem productivitatea. Este ca și cum ai arunca un pahar cu apă în albia unui râu deja secat și nu va dura foarte mult până când vom observa că apa a dispărut și râul tot secat va fi.

Rămâne de văzut dacă vom mai cere un pahar cu apă de la FMI sau ne vom mobiliza și vom încerca să ne ajutăm singuri. Problema cea mai mare a românului este chiar vorba „las-o băi că merge așa”. Nu ne retehnologizăm, nu ne orientăm spre a crește productivitatea, iar atât timp cât băncile vor finanța afacerile neproductive, această criză nu va face decât să se adâncească.

PREVIZIUNI OPTIMISTE ???

Mergem înainte cu optimism şi încredere. Totul va fi bine, dar pe lumea cealaltă.

„O să ieşim din recesiune, încet dar sigur. Declaraţia aparţine şefului Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Braşov, Ion Popescu. Specialistul este optimist în ciuda realităţii. De pildă totalul veniturilor bugetare încasate de către Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov în primul trimestru al anului 2010 a fost de peste 534 de mii de lei, cu aproximativ 16 la sută mai mici faţă de veniturile înregistrate în aceaşi perioadă a anului 2009. Din totalul de 534 de mii de lei aproape 30 de mii de lei provin din încasările colectate de Vama Braşov. Cel mai probabil, economia braşoveană îşi va reveni în trimestrul trei, când specialiştii estimează că vor înregistra un profit de aproximativ 1 sau 1,5 la sută.” Sursa: BrasovulTău.

Cam asta declara domnul Ion Popescu, directorul DGFP Braşov. Sună ca îndemnul specialistului oncolog care discută cu pacienţii săi aflaţi în metastază. Un tip care ştie că starea este proastă şi se îndreaptă spre colaps, dă o astfel de vorbă nefondată dar optimistă, pentru a resuscita moralul neştiutorilor care îl ascultă.

Total nestudiat, nefondat. Singurele cifre care sunt menţionate sunt cele aferente scăderii cu 16% a încasărilor la bugetul statului (unde cred că s-a strecurat o greşeală, nu cred că suma de 534000 lei este cea corectă, ar însemna că Finanţele braşovene, cu 700 de angajaţi, încasează lunar ceva mai mult decât o firmă mai răsărită cu 10 angajaţi).

Nu susţin nicicum afirmaţia că ne vom întoarce pe creştere. Eu cred că în scurt timp vom ajunge la fundul sacului. Încă mai trăim din sumele acumulate în 2004-2008, încă mai avem bani la ciorap, dar nu mulţi. În scurt timp, se vor termina şi atunci va începe, cred, o nouă etapă a crizei.

Dacă scăderea încasărilor se datora unei reduceri voite a amenzilor aplicate de organele de control, cu scopul de a impulsiona activitatea economică, mai ziceam. Dar controalele s-au înteţit, amenzile au crescut, rambursarea TVA a devenit o aventură, de multe ori nesigură, iar ceea ce a scăzut este plata la impozitul pe profit, lucru normal, având în vedere scăderea economiei. Pentru că oricâte venituri ar crea impozitul minim, nu se pot compara cu cele care ar fi generate de impozitul pe profit şi din câte ştiu, gradul de colectare la impozitul minim este unul destul de scăzut. Iar o scădere de 16% este mică faţă de cât au scăzut afacerile braşovene, datorată, aproape sigur, creşterii activităţii de sancţionare a agenţilor economici.

Înţeleg pe undeva demersul, are menirea de a detensiona contactul cu organele de control. S-au înmulţit cazurile în care agentul economic tratează cu ostilitate persoanele care vin în control. Că după ce că nu are bani, mai vin şi ăia cu cerutul.
Era culmea să vină directorul de la Finanţe în conferinţă de presă şi să spună: ” – Fraţilor, e groasă, luaţi-vă bagajele şi căraţi-vă !”. Atunci ne baricadam toţi în case, ne puneam dulapurile în faţa ferestrelor şi ne mai găsea agentul de control când îşi vedea ceafa, başca să mai scoată vreun leu de la noi.

Aşa că mai uşor cu vioara, mai suntem unii care ne pricepem la muzica asta şi nu apreciem notele false. Şi dacă tot suntem obligaţi de Finanţe să oferim o imagine fidelă şi clară a activităţii economice, aşteptăm acelaşi lucru şi de la dânşii.