Crin Antonescu a apărut în politica de nivel mare cam acum doi ani, odată cu alegerile interne din PNL. Sunt de acord că fusese înainte și ministru și parlamentar, dar ca ministru a avut un portofoliu de eșalon secund în cadrul Guvernului de atunci, iar ca parlamentar s-a remarcat mai mult prin cel mai mare număr de absențe.
În PNL a folosit o tactică foarte inteligentă, după părerea mea, cea a fluieratului în biserică. Adică era la putere alături de partidul său, dar părerile sale nu erau tocmai convergente cu cele ale liderilor din primul eșalon. Acest lucru l-a ajutat pe termen lung și a făcut din dânsul o alternativă viabilă la conducerea partidului, mai ales în momentele în care Călin Popescu Tăriceanu plătea tributul guvernării.
A urmat o perioadă în care s-a erijat (destul de bine) în singurul candidat la Președinție care vine din afara sistemului, cu toate că era un lucru neadevărat, motivând masele care tradițional nu mergeau la vot, să îi ofere încrederea. Acest lucru l-a propulsat în postura de lider suprem al opoziției, mai ales pe fondul crizei de imagine a PSD și chiar a născut vorbe care spuneau că dacă ar fi fost dânsul în locul lui Geoană în turul doi, azi am fi avut un alt președinte.
Acum s-au cam așezat lucrurile și după toate calculele urmează o perioadă destul de grea pentru opoziție, care și-a pierdut și majoritatea parlamentară. O așteaptă minim doi ani de secetă, fără campanii sau alte dezbateri, iar în fața acestei probleme, parcă tuturor le vine greu să plece la luptă, sau le e cam lene.
Crin Antonescu a sesizat acest culoar liber și vrea să dea el tema de discuție a acestei veri: creșterea taxelor. Așa că a făcut azi o declarație șocantă:
“PNL ia act cu stupoare şi indignare de intenţia Guvernului Boc-Udrea privind desfiinţarea cotei unice de impozitare, majorarea impozitului pe profit şi dublarea valorii taxelor şi impozitelor locale. Potrivit unui document de lucru al Ministerului Finanţelor, actualul Executiv are în vedere modificarea articolului 57 din Legea 571/2003 privind Codul Fiscal, majorând la 25% impozitul lunar asupra veniturilor ce depăşesc 4.000 de lei, modificarea articolului 17 din aceeaşi lege pentru a aduce impozitul pe profit la 25% şi modificarea articolelor 251, 258 şi 263 prin care practic se dublează cuantumul taxelor şi impozitelor locale, cu obligarea contribuabililor de a plăti aceste sume în cursului anului 2010” (mediafax).
Treabă care nu ar fi tocmai cușer dar care a fost pe buzele raportorului FMI, Franks și care, dacă se dovedește a fi adevărată, ar putea arunca România într-un haos fiscal, care ar putea determina reorientarea marilor companii către țări mai „călduțe” din acest punct de vedere.
Și dacă acest lucru ar fi să fie adevărat, lucru puțin probabil (și un neinițiat și-ar da seama de consecințele dezastruoase), o astfel de declarație nu face decât să tulbure apele în economia românească și să bulverseze companiile. O astfel de declarație făcută de un lider al opoziției, într-o țară europeană, nu poate să fie decât luată în serios de către mediul de afaceri. Dacă mai adăugăm în ecuație și presupusa relație dintre Crin Antonescu și Dinu Patriciu, un actor foarte important al economiei, ajungem să bănuim că șeful de la PNL a obținut informații pe care noi nu le știm.
Din păcate, cei care fac bugete și previziuni economice pentru companiile mari, nu iau în calcul faptul că în România politica se face după ureche și fiecare spune pe gură cam ce visează noaptea.
Oamenii verifică informația din trei surse, după care o includ la capitolul „riscuri” din previziunile lor economice.
Și așa s-ar putea ajunge ca de la o declarație aruncată în scop politic să fie periclitată economia pe termen scurt. La nivel mare, de exemplu în Statele Unite, dacă liderul opoziției ar face o astfel de declarație și nu ar putea să o probeze, partidul său i-ar cere demisia.
Vom vedea.
