A mai apărut o tură de stenograme.
În care cel mai fin băiat de pe sticlă, Bogdan Chirieac își bagă și-și scoate.
Cea mai interesantă mi se pare povestea cu Geoană, care nu-și plătește cheltuielile de campanie pentru că știe că nu are șanse. La cum se așează lucrurile, se pare că după campanie nu-l va mai găsi nimeni pe Geoană.
Toate discuțiile sunt AICI.
Speram și credeam că în 6 decembrie va lua sfârșit una dintre cele mai tumultuoase perioade pe care am trăit-o, cea în care din 2007 și până în 2009 am avut 5 campanii electorale.
În 2007 au fost europarlamentarele și suspendarea președintelui, în 2008 alegerile locale și parlamentare și în 2009 vom avea alegeri prezidențiale.
Se pare că imediat după terminarea celor din urmă ne vom pregăti de alegeri anticipate.
Cam la asta se rezumă acest weekend în plan știristic.
Ca să încep cu partea religioasă, două milioane de pelerini sunt așteptați în Dealul Patriarhiei, unde sunt moaștele Sfântului Dimitrie. Iar o să se transforme un eveniment religios într-o cafteală generală pentru accesul la cadavru.
Moaștele Cuvioasei Paraschieva au atras de asemenea numeroși pelerini acum câteva zile. Bineînțeles, cu scandalul de rigoare. Țin minte că admiram de la televizor spectacolul tragic-comic pe care îl ofereau două babe care se certau care să pupe prima moaștele. După ce s-au îmbrâncit serios și s-au înjurat de toți sfinții, s-au rugat pios la moaște să le ierte păcatele și bineînțeles și-au lăsat rujul roșu aprins pe sarcofagul Cuvioasei.
Niciodată nu i-am înțeles pe pupătorii de moaște. Merg ca oile la locul unde se află moaștele, stau la cozi infernale, se umplu de energie negativă cât pentru o viață, se împing și se înjură, toate pentru a pupa sarcofagul și a se ruga un minut. Nu vreau să cred că te poți concentra la rugăciune în acel minut și mai riști și vreo hepatită pupând sarcofagul după mii de alți potențiali bolnavi. Cu toate acestea, pupătorii de moaște se deplasează de fiecare dată când este expus vreun cadavru pe undeva, spre deliciul televiziunilor și mirarea celor ca mine, care nu dau doi bani pe astfel de manifestări. Dacă vreți să fiți credincioși, rugați-vă, faceți bine, fiți mai buni. Pupatul sarcofagelor nu ajută. Părerea mea …
La Fălticeni a avut loc Târgul de Mere. Bineînțeles că fiind campanie electorală, PD-L în frunte cu Gheorghe Flutur a pus-o de un „happening” portocaliu la fața locului. Doar că Mircea Geoană, aflat și el prin zonă, și-a făcut apariția prin mulțime și le-a stricat pedeliștilor cheful. Și-a luat huiduieli ca premiu de participare și bonus, un bostan, de la un cetățean care și-a amintit de colegiul unde a candidat prezidențiabilul. Dacă l-a mâncat în …
Traian Băsescu a fost prezent la Craiova la cumetria în direct organizată de primarul de acolo, cu Michael Bolton în rolul de gurist principal. Ca să fac o paranteză, Florin Salam și Împăratul Guță erau mai potriviți pentru Craiova, dar erau ocupați cu niște nunți și Michael Bolton era liber și mai ieftin decât mai cunoscuții săi colegi 
…
În fine, lume ca la balamuc, vine președintele, baie de mulțime etc. Când era baia mai în toi, din mulțime sare un copil cu un pistol îndreptat spre președinte. SPP-iștii au reacționat și au tăbărât pe Băsescu să îl apere de posibilele gloanțe. Ce nu știau ei și au aflat apoi este faptul că pistolul era de jucărie și copilul vroia doar să facă „pac-pac” cu președintele. Bineînțeles că știrea a făcut turul ziarelor și televiziunilor cu titlul „Traian Băsescu amenințat cu pistolul”. Săracul copil și-a mai luat și ceva castane în cap de la SPP-iștii supărați, care nu știau că în Craiova trebuie să fii peste 14 ani ca să ai voie să porți pistol adevărat …
În rest, toate bune 
„Traian Băsescu se pregăteşte să facă o campanie neagră”Părerea mea este că Marean a aflat de faptul că Traian Băsescu i-a luat niște oameni din sectorul 5 (care este). Așa că a ieșit repede să dea în vileag strategia.
Când vorbim despre campaniile electorale vorbim despre un viespar care se dezlănțuie pe o perioadă dată de o lună și în care se întâmplă multe lucruri pe care nu ni le putem explica. Toată lumea atacă pe toată lumea, toată lumea primește gratuități, pornind de la pixuri, șepci și brichete, până la legi de salarizare și sporuri viitoare. Toți candidații ne zâmbesc de pe stâlpi, panouri, se încing grătarele, cântăreții au de lucru, familiile se dezbină pe motiv de susținere a unui candidat sau a altuia, se asfaltează ulițele la comune și multe altele.
Partea pe care nu o vedem este cea prin care se finanțează campaniile electorale. Am împărțit costurile unei campanii electorale în două capitole de cheltuieli: cele făcute de Stat (Cost instituțional) și cele făcute de către partidele politice (Cost al partidelor politice), pe care le dezbatem mai jos.
Cost instituțional
Guvernul va aloca peste 152 de milioane de lei pentru organizarea alegerilor prezidențiale din toamna acestui an, potrivit unui act normativ, discutat în ședința de miercuri 23 septembrie, a Executivului.
Practic această sumă reprezintă mai mult decât dublu față de cele 64,1 milioane din anul 2004.
Pe ce se cheltuie acești bani:
- Organizarea și dotarea secțiilor de votare: birouri, mese, scaune, cabine de vot, urne, ștampile, tuș etc;
- Plata observatorilor din secțiile de votare și a membrilor comisiei, a membrilor Birourilor Electorale și a tuturor persoanelor implicate în procesul electoral;
- Tipărirea și transportul buletinelor de vot;
- Achiziționarea de către A.E.P. de tehnică de calcul și componente hardware necesare pentru procesul electoral;
- Achiziționarea de camere de luat vederi, obligatorii în acest an în secțiile de votare;
- Montarea panourilor electorale din orașe, municipii, comune;
- Alte cheltuieli.
Cost al partidelor politice
Suportat de către partidele politice care au candidat la Președinție.
Pe ce se cheltuie acești bani:
- Sondaje;
- Promovare electorală:
*crearea de spoturi electorale
*apariții media, presă etc.
*sondaje de opinie
*materiale de campanie: pixuri, brichete, agende, afișe, pliante etc.
*panotaj electoral
*organizare de evenimente
*plata activiștilor de partid
*donații
*altele
- Plata consultanților politici;
- Cheltuieli de logistică;
- Altele.
Conform unui studiu făcut de cei de la Institutul de Politici Publice (IPP) în anul 2004, principalele formațiuni politice implicate în acea campanie, PSD și PC, pe de o parte și alianța PNL-PD, de cealaltă parte, au raportat la finalul campaniei cheltuieli de circa 1 milion de euro. Acestea au fost cheltuieli raportate de partidele politice din timpul campaniei electorale. Să nu uităm însă că mai există în orice campanie o parte a costurilor care sunt suportate direct din buzunarul propriu al membrilor de partid, nici de „micile atenții” pe care unele firme le fac partidelor politice care sunt, sau urmează să fie, la putere. Adică discounturi senzaționale, uneori chiar de 100%.
Așadar putem afirma că un cost real al unei campanii este de zece ori mai mare decât cel raportat către Curtea de Conturi, la finalul campaniei electorale. Ajungem astfel la cifra de 10 milioande de euro de partid, cheltuiți în 2004.
Trebuie să facem și o precizare: există și o bază legală în care se fac aceste cheltuieli de campanie. Conform legii finanțării partidelor politice, limita maximă pe care un partid politic o poate cheltui într-o campanie este de 25000 de salarii de bază minime brute pe țară, adică vreo 3,5 milioane de euro.
Se pare că anul acesta sumele neoficiale vor fi duble decât în 2004. Un prim semnal a fost dat de către Guvern, care a pregătit o sumă peste dublul celei care a fost alocată în 2004.
Dan Andronic, un cunoscut analist politic, a declarat pentru Ziarul Financiar că în acest an campania electorală pentru Președinția României este o piață de 50 de milioane de euro. Ne bazăm pe afirmația sa ca fiind una realistă, deoarece chiar el a declarat că a încasat 500000 de euro de la PNL într-o campanie electorală.
————————————————————————————————————————————————————
- Așadar, de unde provin și cum se cheltuie diferențele de bani dintre donațiile membrilor de partid și costurile reale ale unei campanii electorale ?
Dacă studiem structurile unor partide politice, vom vedea că în jurul lor roiesc tot felul de firme care sunt abonate la contractele cu statul, oameni mai mult sau mai puțin politici care caută funcții influente sau doar locuri de muncă. Sunt prezenți la toate partidele și fac parte din apanajul normal al acestora. La prima vedere am fi tentați să spunem că nu este normal să fie așa, dar dacă studiem istoria, vedem că fiecare eveniment a trebuit să fie finanțat de către cineva, iar definiția unui partid politic este o asociere de oameni care au interese comune.
În schimbul sprijinului acordat în campania electorală, acei oameni cer posturi și favoruri. Aici este primul pas spre traficul de influență și favoritismul politic, două caracteristici care nu sunt specifice doar României și se întâmplă la toate casele mari.