Îl tot auzeam pe Mircea Badea folosind cuvântul „meltean” și bineînțeles că mi l-am însușit și eu foarte repede, că deh, vorbitul ca Badea e sport național.
Am vrut să explorez semantic toate nuanțele acestui cuvânt și l-am dat „serci pe găgăl”. DexOnline dă explicația de mai jos:

MELTEÁN, melteni, s.m. 1.Tzaran bashit cu 4 clase, 2.Oier necinstit, 3. Papagal vopsit in culori de cioara, 4. Manelar – Mamaligar

Nu știu dacă cine a scris acea explicație este avizat, sau dacă acel site este cel oficial al Dex. Oricum, explicația este destul de plastică, iar cel care a scris-o, sigur nu ține cu Steaua (sau poate ține, acum nu se mai știe).

Eu am o explicație mai personală a cuvântului meltean:
Ieri seară am ieșit în oraș. Un local pe care îl știam, comandăm ceva de ronțăit, ceva de băut. La un moment dat, după vreo jumătate de ceas, simt și eu nevoia să merg și anume la WC. Băusem o bere și trecuse ca trenul prin mine. AM o mare problemă cu WC-urile publice, de câte ori intru încerc să nu ating nimic. Fobie septică de om nebun…
Așa că folosesc, mă scuzați, pișoarul. Lângă mine se plantează un lănțău cu ceafa groasă, de vreo 200 de kg, care tocmai terminase de răcnit în gura mare la cele două bucăți de pipiță cu care era în restaurant și vroia să se ușureze de povară. Nu că ar fi avut nevoie, elimina ușor toxinele din corp prin pori, motiv pentru care cămașa pe care o purta era vizibil udă pe la subțiori.
Scoate obiectul muncii și începe treaba. La un moment dat, simt cum privirea lui mă scrutează. E boala aia tâmpită a bărbaților de a se uita în pișoarul de lângă. Deh … competiția asta.
Îl privesc, îl întreb „vă cunoașteți ?”, motiv pentru care se blochează și se înroșește ca o fată mare. Își continuă liniștit treaba. Eu tocmai îmi aranjam cureaua și vroiam să mă mut la chiuvetă, când, respirația (grohăiala) pe care i-o auzisem până atunci se oprește brusc, toată carnea de pe el se strânge într-un mare spasm corporal. Credeam că face infarct. Dar nu era să fie infarct (din păcate), din toată încordarea sa a rezultat o mare scuturare de energie, cu bașii de rigoare și cu interjecția de relaxare care a urmat-o: „Aaah ! ”.
Nu mai știam cum să mă spăl pe mâini mai repede și să ies naibii de acolo. El își închide relaxat fermoarul și vine la chiuvetă. Uitându-se la mine în oglindă, exclamă zâmbind, mulțumit așa cu sine: „Mă scuzi, șefu’! Da’ știi cum e, pișatu’ fără bășini e ca nunta fără lăutari!”.
Zâmbesc acru, tac din gură, fac stânga-mprejur și ies pe ușă. Mă pun la masă, încă vizibil marcat de întâlnirea cu bășinosul. El iese din WC și se așează la masă, continuînd să râdă zgomotos cu cele două pițipoance cu care era la masă.

Ei, în cartea mea, ăla este un meltean. I se potrivesc toate cele patru definiții, plus a cincea: bășinos în public.