Scoatem din discutia noastra beneficiarii legitimi ai fostelor case nationalizate, cei mai nevoiasi, care au vandut direct dreptul succesoral. Acesti oameni nu au avut nicio sansa si doar s-au bucurat de o suma in bani venita pe loc.
Majoritata actiunilor in instanta in care se cereau despagubiri s-au incheiat inainte de anul 2009, iar proprietarii sau cei care au cumparat drepturile succesorale au primit, fie imobilele revendicate inapoi, fie actiuni la Fondul Proprietatea. Majoritatea imobilelor retrocedate au si fost vandute, in locul lor aparand hoteluri, cazinouri si alte locatii cu alte intrebuintari decat cea de casa familiala, asa cum au cerut-o oamenii inapoi, dar asta este alta discutie, daca ar fi fost dupa mintea mea, eu le-as fi retrocedat oamenilor casele nationalizate cu doua conditii: sa nu le schimbe destinatia si sa le renoveze. Dar, cum spuneam, aceasta este alta discutie.

Povesteam despre actiunile la Fondul Proprietatea. Sa nu uitam ca numarul de actiuni care au fost repartizate prin Fond, care aveau valoarea nominala de 1 RON, s-au repartizat in baza unor evaluari din anii 2007 si 2008. Adica inainte de criza financiara si de caderea pretului imobilelor. De atunci si pana acum, pretul bunurilor imobile s-a injumatatit.

Acum citeam ca cei care au luat actiuni la Fondul Proprietatea vor sa dea in judecata Statul Roman pentru ca actiunile lor, care au fost luate la pretul nominal de 1 RON, acum nu mai valoreaza decat 0,6. Pai mi se pare normal, in momentul in care tranzactionezi pe o piata libera sa mai si pierzi. Plus ca scaderea cu 40% a pretului este una care reflecta si scaderea pretului proprietatilor imobiliare, deci oamenii chiar daca si-ar fi primit imobilelel inapoi, tot nu ar fi luat acum banii de dinainte de criza.

Va fi un proces indelungat si cred ca posesorii actiunilor vor pierde, deoarece Guvernul nu mai este raspunzator de pretul actiunilor, din momentul in care acestea au intrat la tranzactionare pe Bursa.

De la începutul anului se tot vorbește despre datoria de 600 de milioane de dolari pe care Kaz Munai Gaz (KMG), firma cazacă de stat care a preluat de la Dinu Patriciu acțiunile Rompetrol S.A.. Această datorie a fost prevăzută în bugetul de stat pentru anul 2010, așa că toată lumea se aștepta ca să se aplice toate măsurile legale pentru a se recupera datoria.

Însă a trecut și scadența acesteia, iar KMG a cerut o reeșalonare a datoriei și a ieșit în presă asigurând opinia publică de faptul că își vor plăti (până la urmă) datoria restantă.

Doar că presa de azi scrie despre o declarație a noului CEO de la KMG, care admite ca soluție de rezervă o răscumpărare a acțiunilor de la statul român, în cazul în care acesta s-ar face din nou proprietar pe acțiunile Rompetrol, în baza datoriei neachitate.
Problema se pune: presupunând faptul că statul român își va asuma acțiunile Rompetrol pentru ca apoi să le revândă celor de la KMG, cazacii le vor cumpăra mai scump sau mai ieftin decât prețul de 600 de milioane de dolari ?

Gândesc așa pentru că suntem în România, locul unde statul este cel mai prost administrator și orice companie cu creierul la purtător nu poate să nu speculeze acest lucru. Având în vedere că știm cine este în spatele KMG, unul dintre cei mai bogați oameni din lume, nu cred că datoria este o problemă foarte mare. Doar că cei care gândesc strategiile financiare ale cazacilor s-ar putea să-i fi sfătuit să nu-și plătească datoria și să răscumpere acțiunile de pe bursă după eventuala preluare a acestora de către statul român și să facă astfel profit. Iată și cum:
KMG nu-și plătește datoria, statul român devine proprietar pe acțiunile Rompetrol (în limita datoriei), la prețul negociat în contractul de vânzare inițial (???). Statul român va tranzacționa acțiunile la Bursă ca să își recupereze sumele înscrise în buget, doar că acțiunile Rompetrol nu vor mai valora atât de mult, pentru că neplata datoriei către statul român va afecta mai mult ca sigur cotația acestora. KMG are drept de „prim cumpărător” pentru aceste acțiuni și le va cumpăra la un preț mai mic. Astfel vor plăti mai puțin de 600 de milioane de dolari și vor realiza un profit din această acțiune și anularea provizionului pe care îl constituiseră mai mult ca sigur în contabilitate. Profitul lor va reprezenta țeapa dată statului român și va fi suportată bineînțeles de toți cei care mai muncim în țara asta.
Dacă la această teorie se mai adaugă și puțină „bunăvoință” din partea oficialilor de la București, KMG având un lobby puternic, atunci pare mai mult ca sigură. Singura soluție ar fi ca cei de la FMI, care ne hrănesc deocamdată obezul stat aflat în sevraj monetar, să sară ca arși la auzul acestei teorii și să-i muștruluiască puțin pe ai noștri. Dar am încredere în „verticalitatea” celor de la FMI nici cât negru sub unghie …