Citeam azi comentariile referitoare la punctul de vederea al Preşedintelui asupra decapitalizării băncilor din România. Pe scurt, acesta a declarat că ” nici mie nu-mi place modul cum se derobează de orice răspundere pentru situaţia în care au adus România. Ei dădeau cu buletinul credite, ei erau avertizaţi de guvernator şi acum dau lecţii la televizor, ceea ce e tipul de obrăznicie al celor care au dezechilibrat bugetul României şi acum dau lecţii “.

Ca om care studiază problema pot fi de acord cu afirmaţia Preşedintelui. Sunt rezervat în a califica reacţia bancherilor care au sărit azi ” ca arşi “, apărându-se cu afirmaţii de lemn de genul: ” noi am creditat Statul, nu ar trebui să fim criticaţi “.
În primul rând, au ignorat nuanţa afirmaţiei Preşedintelui, care nu se referea decât la posibilitatea redusă a băncilor de a sprijini mediul de afaceri. Pentru că înainte de 2008 băncile funcţionau ca nişte agenţi de vânzări ai banilor şi aruncau cu banii în stânga şi în dreapta. Faza de creditare doar cu buletinul este una de-a dreptul incredibilă, toţi insolvabilii ( ca să nu spun ţiganii ) primeau 10000 de euro pentru cumpărături pe care apoi le vindeau la jumătate de preţ şi banca nu avea ce să le mai ia. Dar băncile au mai aruncat cu banii şi pe tot felul de proiecte incredibile gen ” Towers Fundulea ” şi ” Corlate Residence “, care s-au oprit la faza de fundaţie şi nu s-au mai concretizat, dar banii s-au cheltuit. Firmele care deţineau aceste proiecte au intrat în insolvenţă şi băncile au rămas cu nişte active imposibil de valorificat în criză.
Ca să nu mai menţionăm de creditele acordate unor băieţi care au ” lăsat semn ” nişte terenuri supraevaluate …

Aşa că nu pot să nu fiu de acord cu Preşedintele când le bate obrazul pe astfel de teme şi nu rezonez cu durerea celor de la bănci care se zvârcolesc acum în chinuri. Şi cu toate că sunt un bun creştin, spun eu, nu pot să nu resimt puţină plăcere când văd că aleargă acum după bani ca muştele după … alte chestii. Îmi amintesc doar că întotdeauna când vroiam să iau un credit pentru dezvoltare nu aveam loc de ” towărşi ” şi ” rezidenşiali ” de doi lei. Acum trag ponoasele.

Totuşi, simt că Preşedintele se contrazice în anumite afirmaţii. Când am tras prima tranşă din împrumutul de la FMI, s-a spus că o parte din bani se vor duce în rezerva Băncii Naţionale pentru stabilizarea cursului şi o parte se vor da credit către băncile comerciale, spunea domnia sa atunci ” pentru repornirea motoarelor creditării “.

Nedumerirea mea se leagă tocmai de acest aspect. Dacă se ştia că băncile au aruncat cu bani aiurea, de ce le-am mai dat ? De ce nu am realizat un program de împrumuturi Guvernamentale cu dobânzi mici, destinat IMM-urilor ?
Cred că era mai sensibil şi economia ar fi avut numai de câştigat.