Aceasta postare este scrisa de pe telefonul mobil, inca nu am ajuns la calculator.

Sa spunem ca vine la tine intr-o zi un fost coleg de liceu, care tocmai s-a angajat la o banca la vanzari de carduri. Iti umple capul cu plansete despre cat e de greu cu vanzarile, ce bani de cacat ia si asa mai departe. Aceasta era doar etapa de ‘fragezire’.
Apoi ma roaga sa il ajut si sa imi fac un card de credit la el, ca am o mie de avantaje, ca il ajut si pe el si asa mai departe.

Induiosat de situatia lui, ma apuc sa completez cererea de card. Ajung la partea cu salariul, la care ma opresc.
Ma intreaba ce salariu am, eu raspund cu suma trecuta in cartea de munca.
El imi spune ca la suma aceea e putin probabil sa-mi dea banca aprobarea pentru card.
Imi spune cat sa trec. Il intreb daca nu se verifica aceste lucruri. Imi raspunde ca nu, ca a facut o gramada de carduri asa. Rade.
Scriu cat zice si semnez.

Va urma.