Cu tractorul meu si-un pager, eu am să mă fac … trainer

După Revoluție apăruse predecesorul telefonului mobil denumit pager. Pentru cei mai tineri, pe pager puteai trimite mesaje scurte tip voce sau text.
Tot atunci a apărut cererea pentru munca de birou, toți românii exasperați de cât îi pusese Ceaușescu să dea cu barosul își doreau să devină manageri și să nu facă nimic, la fel ca J.R. din serialul Dallas care bea whiskey toată ziua.
Cei de la Vacanța Mare (umorul obscen a explodat tot atunci) aveau într-un moment vesel o frază care a rămas celebră: „Cu tractorul meu și-un pager eu am să devin manager”.

Era o perioadă în care românii făceau cunoștință cu capitalismul, pe care l-au înțeles prost încă de la început și nu l-au elucidat nici până în ziua de azi. Au dispărut însă vocile care criticau neînțelegerea valorilor capitaliste și am inventat noi un tip de capitalism propriu, românesc, cel în care banii se întâlnesc cu munca și apoi vine statul și ia tot profitul ca să încurajeze ne-munca.

Prima fază a fost importul de orice, bișnița cum se numește popular. Se aducea orice pentru că aici nu exista nimic: ciungă, blugi, Boni Bon, Topi Top, gumă Turbo, anticoncepționale, pantofi sport și multe alte nimicuri. Să nu uităm de televizoarele color, aparatele video player și radiocasetofoanele stereo, acestea erau pentru cei aleși. Lumea avea bani „la ciorap” strânși de pe vremea lui Ceaușescu (când nu avea pe ce sa-i cheltuie) și cumpăra orice.

Apoi au urmat niște ani de foame cruntă, în care s-au năruit visele de îmbogățire al multor persoane odată cu celebrul „Caritas”, privatizări făcute cu șpagă, fabrici închise, șomaj, mineri, țapul, chiorul, bufnița, Bombonel și alții asemenea.

Apoi a venit marea dezvoltare imobiliară, care s-a dovedit a fi o bișniță neaoșă cu terenuri, perioadă în care se discuta în orice mediu în metri pătrați.
Simplificat, totul a plecat de la terenul de la marginea orașului (de atunci) moștenit de la bunica, al cărui extras de carte funciară zăcea părăsit într-un sertar al mobilei din sufragerie, teren care putea fi folosit cel mult la pus cartofii, dar pe care s-au gândit niște străini să facă un bloc.
Străinii au ochit terenul, au tocmit un samsar care a căutat proprietarul. Acesta din urmă lua zece lei pe teren, samsarul își punea încă zece lei, iar străinii fie construiau blocul fie revindeau terenul cu o mie de lei.

Era imposibil să nu se termine, dacă adunai fizic toți banii din lume iar prețul terenului se dubla de la un an la altul și dacă prin absurd ai fi cumpărat și răscumpărat aceeași parcelă de teren, la un moment dat se terminau fizic banii, hârtiile.

Apoi a revenit criza, mai urâtă decât cea dinainte, pentru că ne obișnuisem cheltuitori dar lichiditățile nu mai intrau în același ritm alert, sau nu mai intrau deloc.
În criză au crescut tot felul de afaceri de nișă, care speculează disperarea unor oameni nepregătiți dar dornici de a parveni sau de a-și menține artificial un nivel de trai cu mult superior veniturilor nete: amanetul, multi level marketing, hainele second-hand sau contrafăcute „de firmă”, training-ul sau coaching-ul.

Coaching sau training înseamnă că se ia o bucată băiat sau fată fără vreo calificare, care a reușit în viață doar să falimenteze vreun chioșc cu biscuiți și bere sau vreo florărie, dar care vorbește frumos și-i face pe alții să creadă în el (pe stradă se i se spune „parlitor”, care trebuie automat să aibă și „coeficient de moacă”). Acesta în prima fază se instruiește pe sine, adică fură niște materiale din cărțile unor persoane mai pregătite, în general din străinătate ca să nu se pună problema drepturilor de autor, le pune cap la cap și apoi le vinde unui public entuziast dar tâmp, dornic de înavuțire sau care doar vrea să epateze. Tot un fel de bișniță, dar mai evoluată, nici măcar produsul care pute a ieftin nu îl mai primești.
Odată cu dorința de erudiție a angajaților de duzină care au făcut facultatea la seral, a crescut natural și piața de training și coaching și chiar s-a specializat: avem traineri de afaceri, de nutriție, de „fitness”, de sănătate, chiar de nașteri sau de „parenting”, mai nou și „chefi” care nu sunt bucătari.

Majoritatea acestor traineri sunt impostori, nu au la bază studii de vreun fel și încasează bani din nimic, spun niște banalități pe care le cunoaște toată lumea la așa numitele cursuri pe care le organizează iar lumea crede orbește în ce spun aceștia, fără să le verifice temeinic istoricul, studiile și alte capabilități pe care ar fi trebuit să le dobândească și să le certifice cineva. CV-urile acestor traineri sunt, de cele mai multe ori, inventate iar distincțiile primite de le diversele instituții sunt fabricate sau false.
Diplomele pe care le obțin cei care participă la astfel de „cursuri” nu sunt recunoscute de Ministerul Muncii și au valoarea similară hârtiei igienice. Dar românul s-a născut deștept și trebuie să își întrețină deșteptăciunea, așa că preferă să cotizeze la acești „guru” ai capitalismului decât să folosească sistemul public sau privat de învățământ, sănătate și așa mai departe.

Acești traineri au trecut acum la nivelul următor, au început să scrie cărți. Imaginați-vă ridicolul situației, un semianalfabet care scrie cărți cu titluri sforăitoare gen „Cum să faci un milion de euro într-un an” sau „20 de metode de a comunica eficient cu copilul tău”. În realitate, aceste cărți nu fac altceva decât să pună o barieră suplimentară între cel care dorește să se informeze și lucrurile pe care ar vrea să le afle.

Vă dați seama cât de profitabilă este prostirea maselor, dacă unul dintre acești autointitulați traineri ține o parte a cursurilor sale gratis, doar ca să pescuiască posibili clienți pentru cele plătite. Sau vă imaginați că o face din mărinimie ?

Fără a numi persoane am cunoscut câteva exemple și în Brașov. Avem o fostă florăreasă care a născut acasă, ca în Evul Mediu și consideră că au trăit un miracol pe care trebuie să îl cunoască toată lumea, ba chiar a prostit și o rețea de clinici de maternitate să-i promoveze stupizenia. Da, este un miracol faptul că nu a murit nimeni până când s-a gândit cineva să scoată acest procedeu în afara legii.
Mai cunosc un absolvent al Liceului Sanitar care consideră că vaccinarea copiilor dă autism, o contabilă care promovează consumul de semințe și alte preparate vegetariene nepreparate termic și laptele nefiert, plus alte surse de patogeni.

Toți acești impostori circulă liberi pe stradă, vorbesc frumos și te privesc cu ochi blânzi și încearcă să te facă să crezi. În realitate vor să îți ia banii. Fă ce te face pe tine să te simți bine și dacă vrei să studiezi du-te la bibliotecă sau fă un masterat. În rest, numai bine!

 

 

Mai citesc
Top