Sorin BÂSCĂ

Unul dintre puţinele bloguri de opinie asumate …

Județ turistic, Consiliul Județean te vrea maldăr de gunoaie !

Sistemul de gestionare integrată a deșeurilor este un proiect pe care Consiliul Județean dorește să îl implementeze în perioada următoare:

„Cea mai importantă componentă a sistemului de gestionare integrată a deșeurilor o reprezintă instalația de valorificare a acestor deşeuri. Aceasta va fi construită la Tărlungeni și va produce energie termică şi electrică, ce va fi distribuită în sistemul centralizat al municipiului Braşov, cetăţenii municipiului fiind principalii beneficiari. Proiectul mai include realizarea unei staţii de sortare a deșeurilor şi a uneia de transfer în zona Făgăraş (satul Calbor), cu o capacitate totală de 24.700 de tone pe an, construirea unei staţii de transfer la Hoghiz, cu o capacitate totală de 6.600 tone/an, precum şi amenajarea a două zone de depozitare temporară, la Predeal şi Măieruş” (Sursa: site-ul Consiliului Județean Brașov).

Adică sortăm gunoiul la Calbor, ca să le pută și făgărășenilor, îl transferăm și pe la Hoghiz, că prea le pute totul sub nas celor de la fabrica de ciment (și-așa n-au drum, dacă le mai punem și gunoiul, poate pleacă din zonă și nu mai strică asflatul cu camioanele lor), îl depozităm la Predeal și la Măieruș și îl vom arde la Tărlungeni.

Vă dați seama ce frumos va fi la Predeal, când coborând pe schiuri, vom simți miros de gunoi proaspăt și ecologic … Sau la Măieruș, când vom veni dinspre Pădurea Bogății, zonă plină de verdeață, vom da gunoi proaspăt și ecologic.

Totuși nu înțeleg cum a fost gândit acest proiect, nu pricep întinderea lui pe hartă. Tind să cred că cine l-a gândit nu iubește Brașovul.
În momentul în care se planifică un astfel de proiect, trebuie să se țină cont de un singur lucru: gunoiul pute. Oricum ar fi de frumos împachetat, oricât de eco, bio și alte denumiri „green” vom găsi pentru oricare metodă de sortare, gunoiul PUTE. Și pute și mai rău când îi dai foc. Parcă nu este de ajuns că, atunci când bate vântul dinspre zona Tărlungeni, la Brașov miroase a gunoi, acum va mirosi și a fum de gunoi.
Când gândești un astfel de proiect, tind să cred că aria de întindere trebuie să fie una cât mai compactă, departe de zonele locuite, eventual să o ascunzi și între niște dealuri ca să nu ducă vântul mirosul. Nu să te extinzi pe toată aria județului …
Ca să nu mai vorbim că porumbul pus de cei din Tărlungeni bate în geamurile brașovenilor, ce perspectivă să aibă un astfel de obiectiv într-o zonă care a început să se dezvolte în scop rezidențial ?

Oameni buni, să ne hotărâm odată, vrem să facem turism sau să ardem gunoiul ?

Iată cum arată locurile de depozitare „ecologice” realizate deja în alte județe:

Ghizela, Județul Timiș

Oradea, Județul Bihor

Slobozia, Județul Ialomița

Vă las pe voi să concluzionați.

Centrul campaniei electorale la CJ Braşov: un aeroport care nu trebuie nimănui

Aristotel Căncescu şi-a construit întreaga campanie electorală pentru al patrulea mandat la presedinţia Consiliului Judeţean Braşov în jurul unui singur mesaj, politic dealtfel: PDL nu m-a lăsat să construiesc aeroportul.
Problema este că PDL este omul rau (dacă este) numai din 2008, de când a venit la guvernare, iar Căncescu a mai avut doua mandate înaintea lor, dintre care unul cu guvern PNL, partid al cărui vicepreşedinte este.

L-am întrebat pe Nicolae Ţucunel, care se profilează a fi principalul său contracandidat, dacă dânsului i se pare fezabil un aeroport internaţional la Braşov, luând în considerare faptul că cele de la Sibiu si Târgu Mureş sunt pe pierdere şi reprezintă adevărate “găuri negre” în bugetele administraţiilor locale, iar numărul de persoane care se plimbă cu avionul a scăzut cu vreo 10 – 20% în ultimii ani, pe motiv de criză economică.
Punctul de vedere al dânsului a fost unul cu care m-a convins, care coincide cu al meu: la Braşov avem nevoie de un aeroport mic, unul pe care oamenii de afaceri să îl poată folosi pentru a ajunge cu curse private din Bucureşti sau din alte zone, nu de unul mare, care să consume multe resurse. Este un punct de vedere de bun simţ, care se potriveşte cu cel al unui om de afaceri care porneşte de la premisa rentabilităţii unei investiţii, nu de la cea a capitalului electoral pe care ţi-l poate oferi.

În proiectul iniţial al Consiliului Judeţean, cel pe care a fost fundamentat bugetul necesar construirii aeroportului Braşov, era estimat un trafic de 1.000.000 de pasageri anual, prag peste care acesta devenea rentabil. Dacă privim statisticile ultimilor ani, vedem că la Sibiu am avut puţin peste 176.000 de pasageri în 2011 iar la Târgu Mureş puţin peste 257.000, cele două oraşe fiind similare ca număr de locuitori şi ca putere economică cu Braşovul.

Cum am putea să credem că dacă cele două aeroporturi, cu tradiţie din 1943 (Sibiu) şi 1936 (Târgu Mureş), deservesc împreună 433.000 de călători anual, Braşovul va putea avea încă de la început mai mult decât dublu ?

Vin şi pun întrebarea: de ce să aruncăm milioane de euro pentru un proiect care nu va aduce altceva decât alte pierderi, în loc să alocăm aceşti bani legării Braşovului de Sibiu sau de Bucureşti printr-o autostradă, care să ne facă să ajungem în maxim 1 oră la oricare dintre cele două aeroporturi ?
Evident, pare mult mai fezabil un astfel de proiect, iar Guvernul a acţionat deja în acest sens, reactualizând indicatorii tehnico-economici pentru autostrada Bucureşti-Braşov, aceasta urmând să fie inclusă într-un proiect de finanţare.

Chiar şi dacă acest aeroport mare, aşa cum este el dorit de actuala conducere a Consiliului Judeţean, va fi vreodată construit şi finalizat, va fi unul dintre acele proiecte la a cărui finalizare se va pune întrebarea “De făcut l-am făcut, acum ce naiba facem cu el ?”.

Este păcat că se foloseşte o temă atât de importantă ca material de campanie electorală, fără a fi analizată în profunzime, fără niciun fel de justificare, iar oricine îndrăzneşte să pună vreo întrebare sau să îşi spună părerea este catalogat ca fiind “duşman al aeroportului” şi denigrat public de către trustul MIX al preşedintelui Aristotel Căncescu.
Lucrul care mi se pare cel mai grav este că o parte din lume chiar crede că un astfel de proiect este benefic Braşovului în această formă, nesustenabilă şi nu realizează că tot noi, cei care plătim taxe, vom da banii pentru a acoperi găurile din bugetul judeţului care vor apărea ulterior.

Noi, cei de la RTT …

… ne uităm la MIX Tv şi ne facem semnul crucii când vedem ce pot scoate pe gură oamenii de acolo.

Preşedintele Consiliului Judeţean, Aristotel Căncescu, cere sancţionarea de către CNA a postului RTT pentru campania murdară făcută la adresa dumnealui.

Era o vorbă, înţeleaptă dealtfel: “Priveşte parul din curtea ta, inainte de a vorbi de paiul din curtea vecinului.”

Diferenţa dintre noi şi cei de la MIX este simplul fapt că noi avem şi documente care argumentează ceea ce spunem, nu vorbim doar pentru că nu avem treabă pe acasă. În plus, George Scripcaru nu prea vorbeşte cu noi, în altă situaţie decât cea de invitat, când vine în emisiuni. În rest, nu prea ne lovim de domnia sa pe acolo.

Care-i treaba cu UNPR Brasov

Schimbarea lui Radu Bădiţa cu Valentin Steriu nu este chiar o noutate, ea fiind decisă de către conducerea centrală a UNPR cu ceva timp în urmă.

Oficial, cauzele sunt legate de mai buna gestionare a activităţii de partid, politica la nivel central privind alegerile locale. Neoficial, sunt alianţele care s-ar fi făcut pe sub masă cu PNL.

Azi văd în BZB că Organizaţia Municipală demisionează în masă, dar că îşi vor continua activitatea politică. Dacă merg la PNL înseamnă că am dreptate.

S-a umflat Cetăţuia. Probabil de la soare…

Sumele alocate de către Consiliul Judeţean Braşov pentru reabilitarea zidurilor Cetăţii Medievale Braşov se umfla precum o cocă lăsată la dospit.

Dacă în hotărârea Consiliului Judeţean de luna trecută suma prevăzută era de 1.000.000 de euro, contestată oricum de consilierii opoziţiei, azi citeam aici că suma s-a ridicat la 3.500.000 euro.

O fi dospit de la căldura din ultimele zile …

Biznismen de România

Chiar săptămâna trecută am auzit că un domn pe care îl ştiam ca fiind foarte bogat are cam toate bunurile personale amanetate şi este aproape executat de către bănci. Îl cunosc tangenţial, fiind mult mai în vârstă decât mine, din relaţiile părinţilor mei.

Omul a fost întotdeauna orientat, fiind la un moment dat foarte “greu” pe piaţa locală din Braşov. A deţinut şi o demnitate publică la nivel local, în vremea în care acest lucru însemna cu adevărat putere. Ce pot să spun este că a profitat din plin de acest lucru şi-a creat relaţii, influenţă, a gestionat nişte societăţi comerciale care au activat pe o piaţă care era, la acel moment, la început. Apoi a venit vremea afacerilor imobiliare, de pe urma cărora a profitat din plin.

Problema este că începând din 2008 s-au cam tăiat toate, începând cu funcţia publică, afacerile, piaţa imobiliară s-a dus. Omul a rămas stăpân pe propria avere, care era considerabilă, dar fără mari perspective de a reinvesti banii, pe care sunt convins că îi avea cash.
Pe scurt, a auzit că o societate comercială era interesantă pentru a fi cumpărată de un om de afaceri cu notorietate, pentru cota de piaţă pe care o avea pe un anumit segment. Aşa că a investit cam tot ce avea, plus credit bancar, în acea societate. Tranzacţia nu s-a mai petrecut, aşa că a rămas cu investiţia într-o societate care era pe pierdere, plus activele gajate şi creditul de plătit.
Sincer, îmi pare rău de persoana respectivă, sper să reuşească să treacă peste această încercare.

Acum citesc de Dinu Patriciu, a cărui reţea de băcănii falimentară face oamenii să iasă în stradă pentru a-şi cere banii.

Există oare un tip de “biznismen” de România, care nu are mari cunoştinţe despre cum se fac afacerile dar a profitat de o conjunctură favorabilă, sau chiar de un stat român slab, pe alocuri îngăduitor ?

Mă gândesc acum că această criză va face cu adevărat diferenţa între oamenii care fac afaceri, care generează valoare, care gândesc şi trăiesc pentru afacerile lor şi oamenii care au profitat de un “tun” sau de faptul că au fost la locul potrivit, la timpul potrivit. Vedem cum cad pe rând “biznismenii”, băieţii care au făcut afaceri fără a şti să facă afaceri, “şmenarii”, aşa cum sunt denumiţi pe stradă, rămân doar cei care se adaptează, care învaţă.