Chiar săptămâna trecută am auzit că un domn pe care îl ştiam ca fiind foarte bogat are cam toate bunurile personale amanetate şi este aproape executat de către bănci. Îl cunosc tangenţial, fiind mult mai în vârstă decât mine, din relaţiile părinţilor mei.
Omul a fost întotdeauna orientat, fiind la un moment dat foarte “greu” pe piaţa locală din Braşov. A deţinut şi o demnitate publică la nivel local, în vremea în care acest lucru însemna cu adevărat putere. Ce pot să spun este că a profitat din plin de acest lucru şi-a creat relaţii, influenţă, a gestionat nişte societăţi comerciale care au activat pe o piaţă care era, la acel moment, la început. Apoi a venit vremea afacerilor imobiliare, de pe urma cărora a profitat din plin.
Problema este că începând din 2008 s-au cam tăiat toate, începând cu funcţia publică, afacerile, piaţa imobiliară s-a dus. Omul a rămas stăpân pe propria avere, care era considerabilă, dar fără mari perspective de a reinvesti banii, pe care sunt convins că îi avea cash.
Pe scurt, a auzit că o societate comercială era interesantă pentru a fi cumpărată de un om de afaceri cu notorietate, pentru cota de piaţă pe care o avea pe un anumit segment. Aşa că a investit cam tot ce avea, plus credit bancar, în acea societate. Tranzacţia nu s-a mai petrecut, aşa că a rămas cu investiţia într-o societate care era pe pierdere, plus activele gajate şi creditul de plătit.
Sincer, îmi pare rău de persoana respectivă, sper să reuşească să treacă peste această încercare.
Acum citesc de Dinu Patriciu, a cărui reţea de băcănii falimentară face oamenii să iasă în stradă pentru a-şi cere banii.
Există oare un tip de “biznismen” de România, care nu are mari cunoştinţe despre cum se fac afacerile dar a profitat de o conjunctură favorabilă, sau chiar de un stat român slab, pe alocuri îngăduitor ?
Mă gândesc acum că această criză va face cu adevărat diferenţa între oamenii care fac afaceri, care generează valoare, care gândesc şi trăiesc pentru afacerile lor şi oamenii care au profitat de un “tun” sau de faptul că au fost la locul potrivit, la timpul potrivit. Vedem cum cad pe rând “biznismenii”, băieţii care au făcut afaceri fără a şti să facă afaceri, “şmenarii”, aşa cum sunt denumiţi pe stradă, rămân doar cei care se adaptează, care învaţă.
