Lumea mea

de Sorin Bâscă

O GURĂ DE AER …

irs-help

Asta reprezintă anunţata măsură fiscală, privind eliminarea impozitului minim de la data de 1 Octombrie. Doar în anul 2010, peste 50000 de firme şi-au suspendat activitatea. Am putea spune că majoritatea erau firme care nu funcţionau şi nu aduceau valoare adăugată, dar aceasta ar fi doar o gândire macro. Dacă începem să gâdim la nivel mai mic, aceste firme, chiar dacă nu funcţionau propriu-zis, mai depuneau o declaraţie, mai dădeau de lucru la un contabil sau jurist şi aşa mai departe.

Mă bucur că totuşi Guvernul s-a convins că măsurile apăsătoare nu sunt bune în timp de criză şi o relaxare este absolut necesară pentru a se putea întrevede o revenire economică.

Îmi pare rău că a trebuit să se experimenteze “pe viu” şi să avem nevoie de un an şi jumătate de dublare a crizei economice cu apăsarea unui impozit pe care, fie că realizam profit sau nu, trebuia să îl plătim.

Să sperăm că această măsură reprezintă doar vârful icebergului şi că ceea ce va urma va contribui şi mai mult la crearea unui mediu de afaceri sănătos în ţara noastră.

Părerea mea este că nu toate firmele îşi vor relua atât de rapid activitatea, pentru că tot Guvernul a anunţat că de anul viitor se va aplica un alt impozit, cel forfetar. Până nu vom şti cum se va aplica acesta, negru pe alb, firmele vor sta tot în “adormire”.

SENZAŢIONAL ! MUNTELE TÂMPA ÎŞI SCHIMBĂ DENUMIREA !

Ştiu că modern e BREAKING NEWS, dar Senzaţional mi se pare mai interesant şi mai dandiaconesc, dacă mi se permite inventarea acestui cuvânt.

Aşadar e adevărat ! Sunt discuţii intense la nivelul conducerii braşovene, pentru a schimba denumirea muntelui Tâmpa în muntele Tâmpul, ca un omagiu adus celui care este Corneliu Vadim Tudor, pentru tot efortul cu care încearcă să facă din Braşov un Rio de Janeiro al Transilvaniei. Nobilul politician a avut ideea năstruşnică să instaleze pe Tâmpa o statuie a Mântuitorului, la fel de mare ca cea de la Rio. Doar aşa, spune dânsul, se va putea scăpa ţara din criză şi din cauză că avem permanent aici blestemul ungurilor :) .

Pot spune că are dreptate cu un singur lucru: doar Dumnezeu îl mai poate salva …

munteletampaprinc copy

ȘI CÂND S-A TREZIT RÂDEA BĂSESCU …

Crin Antonescu este Prim-ministru. Și trebuie să facă Guvernul. Stă, chibzuiește. Face 11 ministere, pentru că e criză și Guvernul trebuie să fie scurt. Cât o echipă de fotbal, iar el va fi antrenorul.

La Finanțe îl va pune pe Claudiu Doltu, la Ministerul Educației și Cercetării va veni Andrei Marga. La Externe vine Meleșcanu, la Interne Paul Dobre. La Cultură îl pune pe Mircea Diaconu, că e încasator bun, s-a văzut în Filantropica și n-a uitat-o nici pe doamna Câmpeanu, merge la Muncă.

Gata, echipa e beton, oamenii sunt pregătiți, s-au apucat de lucru. Economia duduie din nou, oamenii ies în stradă … de fericire. Bani sunt, bugetul de stat e doldora. Doar un singur lucru îl deranjează, aude un sunet enervant, parcă hăhăie Băsescu. Ei bine, așa e. Hăhăie Băsescu.

Își dă seama că doarme. Sare din somn ! A fost un vis !

Iar și-a bătut joc Patriciu de el și i-a schimbat sunetul de trezire la telefon …

crin_antonescu

QUAND ON EST DANS LA MERDE ON NE SUFLE PAS

Victor_Ponta

Foto: Agerpress.

Era un banc celebru cu o pasăre care murea de frig și care se refugiază într-o balegă de vacă. Simțind căldura, ea începe să cânte. Vine o pisică, o aude, o prinde și o mănâncă. Morala era că atunci când esti în rahat, nu prea e bine să fluieri.

PSD era în frig și căuta o soluție pentru că nu mai aveau bani să își ostoiască foamea de prin buzunare. Au găsit o pleașcă mare în Legea Pensiilor. Au cerut bani, nu au primit și s-au făcut singuri de cacao prin faptul că cer șpagă pe mail. În plus, tot ei sunt cei tari în gură.

BALET CU SINDICATELE

Ieri la ştiri era prezentat calendarul de protest al săptămânii ce a început azi. Parcă era orarul de la şcoală, erau programate toate sindicatele, de luni până vineri.

Azi, cam linişte. Păi cred şi eu că nu se protestează, e frig. Nu se poate face un protest eficient pe ploaie, deoarece nu se poate bea o bere şi mânca un mic. Nu strâmbaţi din sprâncene, aşa se protestează în România. Cu dans, muzică şi voie bună. Ultimul protest de anvergură din faţa Guvernului s-a lăsat cu un concert Cerebel, Hora Unirii şi fum de grătar.

Problema în ţara noastră este că avem nişte sute de sindicate şi sindicăţele, fiecare condus de un mic Jimmy Hoffa, care se crede buricul pământului şi vrea să negocieze el în numele unor oameni. Membrii în sindicate sunt mai mult pe hârtie, ştiu un angajat la Finanţe care este membru în vreo 5 mişcări sindicale. Nu s-a dus la niciun protest, pe motiv că s-a înscris numai pe hârtie, pe motiv că respectivii ofereau reduceri la ceva magazine.

Aceşti băieţi de la sindicate prosperă în condiţiile crizei economico-financiare, pe spatele celor care au impresia că îi pasă cuiva de problemele lor legate de serviciu. Astfel de oameni sunt numai vaci de muls, pentru că liderii sindicali au grijă să negocieze pentru propriile buzunare.

Umblă vorba prin târg că în momentul în care o mare companie a vrut să cumpere Tractorul Braşov, un lider sindical autohton, încă în activitate, le-ar fi cerut şpagă un milion de euro ca să nu scoată oamenii în stradă. Băieţii de la marea companie au luat primul avion spre ţările de unde erau, uitând că în România mai există vreo fabrică de vânzare.

Aşa că Guvernul poate să lucreze liniştit, cât ţine vremea rea nu se fac proteste, decât aşa preţ de o partidă de table.

Mai detaliat citiţi si pe la ALŢII.

GURU DURU’

În ultima vreme, tot mai mult avem de-a face în presă cu articole de genul ” Cutare despre economia ţării: It sucks “. Adică se ia una bucată şmenar de România, care a produs bani prin tot felul de combinaţii specifice spaţiului mioritic sau care a trântit 2-3 terenuri, se pune pe hârtie sau pe sticlă mecla lui şi se face tam-tam de presă. De menţionat că această metodă se foloseşte în special în special în presa economică.

Dinu Patriciu este de departe cel mai şmecher de şmecher promovat în presa economică (că doar dă de mâncare la nişte ziarişti, care au prieteni şi pe la alte trusturi de presă). Apare toată ziua prin ziare cu tot felul de profeţii despre ce va fi, ce rău e totul azi şi cum ar fi bine să se facă. Personal, nu am nimic împotriva lui Dinu Patriciu, dar mă simt cam idiot când citesc ce şi cum ar trebui să facem ca să ne meargă bine, de la un om care a dat una dintre cele mai mari ţepe statului nostru şi a pasat o datorie de 600 de milioane de dolari de la el către o firmă din Kazahstan, prima pe dreapta.

Băieţii ăştia cred că se trezesc dimineaţă şi suferă în faţa oglinzii de nebăgare în seamă. Adică bani au, putere au, firme au, au în subordine mii de pupincurişti care se excită la fiecare freamăt al bucilor pe care le venerează. Ce le mai trebuie ? Imagine.

Văzând că unul e mai băgat în seamă decât celălalt, apar ambiţiile şi articolele plătite. Cum s-a trezit recent şi Ion Ţiriac, care când a deschis ziarul şi a văzut moaca lui Patriciu pe toate paginile şi-a zis: “- Adică ce băi, meclă ăsta e mai şmecher ca mine ? Las’ că ştiu şi eu cum e cu previziunile astea !!! “. A pus mâna pe telefon şi l-a sunat pe Sârbu să scrie şi ceva de el. Sârbu probabil era plecat din ţară cu noua amantă, dar pentru Ţiri face orice şi a pus mâna pe telefon şi l-a sunat pe Costi Mocanu şi i-a zis să trimită un reporter să-i ia un interviu şi lui Ion Ţiriac. Da repede că e omu încins !
Costi se execută şi îl sună pe domnul Ţiriac ca să îi spună că este deja pe drum un reporter dar să-i dea el ceva pentru benzină şi diurnă, că de restul se ocupă trustul. Şi gata.

Tot ce mai lipseşte este un interviu cu SOV de la Rahova în care să critice vreo măsură economică …

Acum toţi fandosiţii care au profitat de căderea unei ţări şi de haosul legislativ postdecembrist apar pe canalele media şi ne spun că ne va merge prost şi că totul e de porc şi îşi atribuie denumiri ştiinţifico-fantastice gen “mogulul” şi “gurul”. Toţi apar ca nişte taciturni, prinşi în probleme de business, nu-l vezi pe unul că zâmbeşte, au PIB-ul ţării pe umeri, ei sunt brelocul tuturor cheilor din economia românească.

Atunci stai şi te întrebi dacă au făcut bine comuniştii când au naţionalizat totul. Ne-ar trebui oare un moment zero al economiei în care să putem pleca de la egalitate ?