SENZATIONAL: AM ELUCIDAT MISTERUL FLACARII VIOLET !!!

Ion Ghișe, fostul primar al urbei mele Brașov, și-a făcut un renume local prin abilitatea sa extraordinară de a nu face absolut nimic în toți cei 8 ani în care a fost în slujba brașovenilor.
În schimb, de când este parlamentar, este priceput la toate. Orice, de la inundații la alegeri, învățământ, cultură și dacă tot veni vorba de cultură, știe și ocultism și ne explică el cum e cu atacurile energetice.

Că atacurile energetice i-au influențat de-a lungul timpului judecata și comportamentul, suntem convinși. Dar mergând pe simptomele descrise de senator: „… te simți tulburat, dintr-o dată nu mai ești lucid suficient, simți greață la stomac și gol la stomac … ”, tragem concluzia că sunt aceleași cu cele ale beției.
Nu doresc a insinua ceva despre stimatul senator Ioan Ghişe, dar mă întreb în sinea mea de la câte grade în sus începe atacul energetic şi după câte pahare ?
Nu de alta, dar am format un grup de prieteni şi am vrea să experimentăm un atac energetic pe weekend.

Mai mult despre simptomele unui atac energetic aici, de la un om care şi-a pus propriul corp la dispoziţia ştiinţei.

Aproape când terminan de scris articolul, mă sună un prieten medic şi îmi confirmă teoria: minunata flacără violet rezultă din arderea alcoolului.

NO COMMENT

Din ciclul „Ce-i trebuie chelbosului, tichie de mărgăritar”, sau „Ce să faci când nu mai e loc în frigider”, studiați știrea următoare.

Nu râdeți, vi se poate întâmpla și vouă !!!

Toată știrea e la PRO TV.

BOTOROG, IN THE MIX ;)

Celebrul protestatar Nicolae Botorog și-a reluat locul din fața Prefecturii Brașov, reîncepând astfel un șir de proteste împotriva primarului Brașovului, care durează de șapte ani. Motivul inițial al protestului a fost faptul că Primăria Brașov l-ar fi prins pe raza municipiului cu niște vaci, pe care i le-ar fi confiscat, fără a-i acorda compensare. Lucru legal dealtfel, Brașovul nefiind în mediul rural, unde creșterea animalelor să fie permisă.

Anul trecut Botorog a făcut deliciul trecătorilor și al posturilor de televiziune locale cu tot felul de giumbușlucuri și gadgeturi prin care și-a propovăduit ura pentru edilul municipiului nostru. Zi după zi protestatarul buclucaș a adus balegă de vaci și a depozitat-o în fața Prefecturii, s-a urcat în pomii din fața instituției, s-a urcat pe instituție, și-a confecționat niște coliere din oase de animale pe care le-a purtat la gât, umbla cu un craniu de vacă pe cap, toate acestea fiind bonus la scandările trâmbițate printr-o portavoce făcută din metal.

În mandatul doamnei Donțu de la Prefectura Brașov, Botorog era echivalentul ofițerului de la Jandarmerie care te legitimează la intrare. Era omniprezent. Îmi amintesc cu plăcere un reportaj văzut la un post local de televiziune, când Botorog era călare pe o turelă de la acoperișul clădirii Prefecturii, iar doamna Donțu era ieșită pe jumate pe un geam și cu stilul dânsei pedant, îl ruga politicos să coboare.
După alegerile parlamentare, noul prefect nu a mai avut aceeași amabilitate și a făcut ce era, de fapt, normal, a chemat organele statului ca să îl ridice pe guralivul protestatar.
În urma acestor acțiuni s-a realizat de către media nefavorabilă PD-L o campanie de victimizare a lui Botorog, care a fost dat la televizor ca fiind o victimiă a sistemului și un rebel incomod pentru PD-L. Vă dați seama ce minți luminate au putut să conceapă că protestul unui văcar poate reprezenta un pericol pentru primarul Brașovului…

Îmi amintesc că la începutul lui 2008 mă aflam în fața Prefecturii, împreună cu un grup de oameni, așteptam să intrăm în audiență la doamna prefect Donțu. Botorog era, bineînțeles, la post. Ne-a văzut și s-a alăturat imediat acțiunii noastre. La un moment dat, a coborât un domn din Prefectură, i-a șuierat ceva lui Botorog printre dinți, moment în care acesta s-a desprins de grupul nostru și s-a urcat în pomul din fața instituției, reîncepând scandările cu ținta spre Primărie. La un moment dat am remarcat că a dispărut și am trimis doi băieți să-l cheme înapoi, care după ce au vorbit cu el, mi-au transmis că nu mai poate să stea cu noi, că se ia „șeful” de el.
Intrigat de răspuns, m-am dus să îl întreb cine este șeful lui și cum îl recompensează pentru munca prestată opt ore pe zi. Mi-a răspuns că este plătit cu 20 de RON pe zi de muncă, de către „logofătul” de la județ și că aia este meseria lui. I-am dat bani de-o bere, moment în care a început să strige „Becali ! Becali !” și a strigat așa până am plecat noi de acolo.

Mi se pare jenant ca o persoană așa importantă să se folosească de un om sărman pentru a-și duce războaiele politice. Este genul de campanie tipică dusă de cei care conduc județul, de a arunca permanent cu noroi în adversarii politici pe care nu-i pot doborî prin alte metode. Nu e prima dată când aud că se finanțează astfel de acțiuni, care îmi provoacă dezgust. Mă uit cu milă la bietul om, care nu are nicio vină că cineva profită de naivitatea sa și recită tot felul de injurii pentru niște bani.

PS: Îi dau leapșa lui Eftimie. Șefu, trece Botorog pe la casierie când e zi de leafă ?

EMINESCU.160.

MOTTO:
“Pe când Dumnezeu a venit cu Sf. Petru pe pământ sub chipul unor moşnegi gârboviţi, sprijiniţi pe toiag şi cu sandalele rupte, iar la căderea nopţii băteau pe la uşile oamenilor, se întâmpla de multe ori să fie izgoniţi. Într-un rând, i-a prins noaptea pe câmp şi odată cu ea o ploaie care le-a udat veşmintele şi i-a umplut de noroi. Şi tot rătăcind prin întuneric, într-un târziu au ajuns la marginea unui sat şi abia au îndrăznit să bată cu toiagul în prima poartă. Câini mari s-au repezit să-i sfâşie, dar numaidecât s-a auzit un glas bărbătesc întrebând: Cine bate? Şi ei au răspuns: Oameni buni. Atunci, potolind câinii, i-a poftit în casă unde nevasta şi copiii abia se treziseră din somn. Şi a început să dea porunci dar cu blândeţe: Mario, ia mai pune nişte vreascuri pe foc, Tudore du-te la fântână după o doniţă de apă proaspătă, Ileano, vezi tu de o oală cu lapte. Şi le-a dat să se spele, să se şteargă cu un ştergar alb, i-a ospătat, i-a pus să doarmă într-o odaie unde mirosea a gutui şi a busuioc. Apoi, dimineaţă iar le-au dat să se spele, i-au ospătat, le-au pus şi în traistă mere cum nu mai văzuseră niciodată şi le-a urat Drum bun. Şi numai ce au ieşit din sat şi Sfântul Petru a început să-L roage pe Dumnezeu: Doamne, fă ceva pentru oamenii aceştia că tare s-au purtat frumos. Ce să fac Sfinte Petre? Nu ai văzut că nu erau nevoiaşi. Fă ceva, Doamne, fă să-şi vadă măcar odată sufletul. Sufletul zici, Sfinte Petre? Da Doamne, să-şi vadă sufletul cum vedem noi locul acela de colo. Bine Sfinte Petre a zis Dumnezeu, privind în viitor satul din vale.
Şi după o vreme, din neamul acela de oameni s-a născut Mihai Eminescu.”
GEO BOGZA.

Din păcate, noi suntem contemporani cu oameni care nu au altceva mai bun de declarat decât că “ Eminescu este cadavrul nostru din debara, de care trebuie sa ne debarasam daca vrem sa intram in Uniunea Europeana” (H.R. Patapievici), declarație a unui om care este coordonatorul Institutului Cultural Român.
ICR are ca scop promovarea culturii și civilizației naționale în țară și în străinătate. Cel mai notabil moment al lor, a fost acela când au șocat o lume întreagă printr-o expoziție de pictură în care se reproduceau tot felul de acte sexuale și perversiuni.

eminescu vevey

În timp ce Patapievici și cu ai lui erau ocupați cu masturbarea artistică, în orașul Vevey din Elveția se sărbătoresc 10 ani de când bustul lui Mihai Eminescu a fost amplasat pe faleza lacului Leman. Ambasada României în Confederaţia Elveţiană, Primăria din Vevey şi Asociaţia moldo-română din Elveţia „Mihai Eminescu” organizează o manifestare artistică în cinstea poetului, manifestare anuală care a devenit o tradiție în Elveția și unde se întâlnesc anual români și elvețieni.

„Iară noi? noi, epigonii?… Simţiri reci, harfe zdrobite,
Mici de zile, mari de patimi, inimi bătrâne, urâte,
Măşti râzânde, puse bine pe-un caracter inimic;
Dumnezeul nostru: umbră, patria noastră: o frază;
În noi totul e spoială, totu-i lustru fără bază;
Voi credeaţi în scrisul vostru, noi nu credem în nimic!

Şi de-aceea spusa voastră era sântă şi frumoasă,
Căci de minţi era gândită, căci din inimă era scoasă,
Inimi mari, tinere încă, deşi voi sunteţi bătrâni.
S-a întors maşina lumii, cu voi viitorul trece;
Noi sântem iarăşi trecutul, fără inimi, trist şi rece;
Noi în noi n-avem nimica, totu-i calp, totu-i străin!”.

PS: Mai multe despre viața și moartea marelui teolog, om politic și scriitor, Mihai Eminescu AICI.

BINE ATI REVENIT PE PAMANT!

MOTTO: PRAFUL, CARE VĂ VA INTOXICA PLĂMÂNII, NOI ÎL RESPIRĂM DE 20 DE ANI !
SĂ VEDEȚI CE GREU VĂ VA FI CÂND VEȚI AFLA CĂ SÂNGELE ARE GUST DE METAL !

pro-tv

La prima vedere ar părea o postare despre praf, omniprezent în țara noastră, dar este despre drepturile de autor.

Dacă nu știați, pe scurt, cei care încasează banii pe drepturi de autor, nu trebuie să plătească toate contribuțiile la stat, obligatorii pentru celelalte tipuri de venituri.
În mod normal, dreptul de autor îl ai asupra unui lucru care a rezultat din mintea ta creață, este numai al tău și nimeni nu mai are acces la el în afară de tine, pentru simplul fapt că e al tău.
Cine sunt cei care iau banii pe drepturi de autor: artiștii, realizatorii de emisiuni și cam toată media din țara noastră.

Ei plătesc o cotă de impozit egală cu 10% din venitul obținut. Adică sunt cam toți angajați cu carte de muncă, cu salariul minim pe economie, iar restul veniturilor le iau pe drepturi de autor.

Este despre un fenomen care s-a tot propagat în țara noastră, independent de regimul politic. Este un fel de subiect tabu, o cutie a Pandorei pe care nimeni nu a îndrăznit să o deschidă, un avantaj lăsat așa de toate guvernele și de toate puterile, deoarece fiecare, la un moment dat în cariera lor, au avut nevoie de media.

Aberația a ajuns atât de mare, încât până și cameramanii de la posturile de televiziune erau plătiți pe drepturi de autor. Oameni din Poliția Economică au fost de multe ori tentați să studieze mai adânc aceste probleme, dar de fiecare dată, s-au lovit de niște obstacole greu de trecut, impuse de către politic.

Este pentru prima dată când un Guvern dorește să pună ordine în această problemă și să închidă o supapă de evaziune fiscală. Chiar dacă va stârni un viespar.
O consider evaziune fiscală pentru că fiecare dintre noi prestăm zilnic niște chestii pentru care suntem plătiți. Din banii pe care ar trebui să-i primim ni se rețin contribuțiile sociale, de sănătate și așa mai departe, iar nouă ne rămâne cam jumate. Unii dintre noi, mai ales cei cu profesii liberale, se folosesc mai des de creativitate decât realizatorii de emisiuni sau jurnaliștii în munca de zi cu zi. Să nu mai vorbim de cameramani…
Pot fi de acord cu păstrarea acestei cote reduse de impozit pentru unele domenii care chiar contează: cercetare-dezvoltare, chiar și media, cu condiția ca niște norme minime de bun-simț să fie respectate. Adică cel care mai și gândește în timp ce scrie sau vorbește la televizor, să nu aibă același tratament ca ziariștii care relatează ce mai fac unii și alții pe la conferințele de presă, sau ca cei care citesc de pe prompter sau povestesc de cum a căzut zăpada în pasul Tihuța.

Pot fi de acord ca Badea să fie plătit pe drepturi de autor, sau Gâdea, sau Ciutacu. Chiar și Eftimie, ori de câte ori o scutură. Sunt oameni care se întrebuințează de propriul creier pentru a produce un rezultat media, fie că se cheamă „Sinteza Zilei”, sau „În gura presei”.
Dar ce treabă am cu Cătălin Radu Tănase și cu băiatul de la camera 2 ? Ei sunt prestatori, salahori.
Ca să mergi în vârful muntelui și să spui că ninge, îți trebuie același număr de neuroni ca și lui Tarzan, șoferul de tir. Ca să urmărească om care se produce în studio, cu o cameră de filmat, pot să dresez și o maimuță.

Așa că băieți, pregătiți portofelele ! Fiscul vă va băga adânc mânuțele în ele.
Și veți fi și voi în rând cu lumea, iar praful din portofel va fi același pe care îl simțim noi de 20 de ani, după ce ne plătim taxele.

MAHMUREALĂ POST-SĂRBĂTORI. CÂTEVA COMENTARII…

Motto: „Asteptarea unei bucurii valoreaza uneori mai mult decat insasi bucuria”. Edouard Estaunie*.

Nu neapărat mahmureală de la alcool, ci de la tot. De la mâncare, de la pregătiri, de la somnul de după fiecare masă, de la toate lucrurile pe care le facem an de an în preajma sărbătorilor.

An de an la fel. Ajung la concluzia că în preajma sărbătorilor oamenii au o dorință crescută de automutilare. Atât psihică, cu probleme de genul „oare am luat tot ce trebuie ?”, „de unde iau bradul anul acesta ?” și fizică. Băgăm la stomac toate porcăriile (atât la propriu cât și la figurat), toate băuturile alcoolice și dulciurile găsite prin preajmă, toate de dragul tradiției și al sărbătorilor.

fat santa stuck

E foarte curios, ne pregătim vreo lună ca să consumăm ce am pregătit într-o săptămână. Facem cumpărături peste cumpărături, luăm cadouri, brad, mancare și toate celelalte, pentru ca apoi să consumăm cât consumăm și restul să aruncăm.

Cel mai fericit la mine a fost câinele, care a băgat zilele astea cât nu spera el să mănânce vreodată. Aseară când m-am dus să-i pun să mănânce s-a uitat lung la mine, după care a sărit gardul și a tăiat-o. Semn că și el se săturase de „magia sărbătorilor”.

Cea mai tare fază e cea cu bradul. Defrișăm păduri întregi de brad de dragul tradiției. Îl băgăm în casă, îl împodobim, punem cadouri sub el, îi cântăm colinde și „o brad frumos”, pentru ca apoi să-l dăm la gunoi sau pe foc.

Îmi studiam propriul comportament dinainte de sărbători, euforia de a arunca banii pe tot felul de chestii care nu îmi vor trebui niciodată nici mie nici celorlalți, dar le cumpăr de dragul cadorilor de Crăciun sau „ca să fie, că nu se știe niciodată, poate trebuie”. Am vreo 20 de feluri de sosuri în cămară, multe nedesfăcute, 7-8 feluri de brânză prin frigider, majoritatea neîncepute, tone de fructe, care cel mai probabil vor ajunge compot sau suc (pe care nu-l va bea nimeni), am făcut vin de casă, murături, bucăți de carne afumată și cârnați care deja au fost transferați în congelator, unde vor fi criogenizați până anul viitor, când îi voi arunca pentru a face loc noilor tranșe de provizii.

E drept că anul acesta am preferat să nu plec nicăieri. N-am avut chef, am rămas acasă și de aceea am trăit din plin sedentarismul sărbătorilor „mâncat-culcat-trezit-mâncat”. Pot spera că în deplasare ar fi fost altfel, dar cred că oriunde m-aș fi dus, găseam același „spirit al sărbătorilor”, ghiftuit cu mâncare și băutură.

În 31 decembrie, la ora 12 mă uitam cu interes la semenii mei. Eram într-un loc de unde se vedea aproape perfect focul de artificii dat de Primărie. Ei, dar românul e mândru. Vrea să arate că e și el în stare să bubuie articii.
Așa că fiecare se ocupa de aprinderea artificului din dotare, fie că era un flintic din ăla lung care piuie și aruncă niște funingine colorată înspre părul celorlalți și al său, fie vreo baterie cu eș’de mii de focuri (ăia mai avuți).
Bineînțeles că există și idioți care nu știu să citească și instrucțiunile și aprind mizeriile alea numai ca să ai de ce te feri. Atunci începe distracția. Toată lumea joacă „prinselea” cu steluțele incandescente, care intră în părul doamnelor, în gluga hainei sau îți ard pantalonii.
Totul de dragul tradiției …

PS: Apropo, a mai apărut o fiță. Fița de artificii. Adică pulimea și-a cumpărat artificii din alea legale, pe care poate să le aprindă orice sărac. Pe când „băjeții” și-au luat din alea „șmenozite”, care mai de care mai scumpe și mai zgomotoase. Totul de dragul prestanței** …

* Edouard Estaunie = nuvelist francez (un prost) .
**prestanță = șmecherie de oraș, talent, vrăjeală bună.

MESAJE DE SĂRBĂTORI

Iată câteva din cele mai haioase mesaje trimise de români:

“Catzelush cu părul cretz/

Să ai Jeep-ul în cotetz/

Să ai vilă cu piscină/

Pe Madonna ca vecină/

Şi-o lopată pentru bani/

La Anul şi La Multi Ani!”

“Tom Cruise, Angelina Jolie, Brad Pitt, Jenifer Lopez, Beyonce si noi, Gigi si Gigica…Toate stelele îţi urează un An Nou fericit şi La mulţi ani!”

RESTUL AICI

Sorin BÂSCĂ

Unul dintre puţinele bloguri de opinie asumate …

Arhive lunare: Ianuarie 2010