AVATAR

Ante scriptum: Cred că am îmbătrânit !

Mă tot chinui de câteva zile să scriu despre „filmul filmelor, cel mai scump, cel mai interesant, cel mai mirobolant”, „Avatar”.

L-am ratat prima dată când a venit pentru că nu am vrut să mă împing la coadă la bilete. Era buluceală. Nu de alta dar la starea permanentă de ipohondrie pe care o am, prezența mea într-o sală cu niște sute de oameni, în plină epidemie de gripă nouă, mi s-a părut un risc pe care nu îl puteam asuma.

Am fost acum, când la cererea publicului toate cinematografele din Brașov (adică unul singur) l-au mai pus în „playlist” pentru o săptămână.

Am ajuns cu 5 minute întârziere, filmul deja începuse. Plătesc intrarea, iau floricelele și direct în sală. Când intru, plin. Mai era liber doar primul rând, chestie care mi-a dat niște dureri incredibile de cap, pentru că nu puteam cuprinde tot ecranul în câmpul vizual. Așa că mi-am mișcat capul stânga-dreapt, ca la tenis, pe toată durata filmului.

Acțiunea filmului lasă de dorit, povestea este de doi lei, scenele de luptă nu sunt ieșite din comun, iar planeta Pandora zici că e o discotecă în aer liber cu toate culorile fluorescente în care este prezentată.

Am plecat din sală dezamăgit și cu o zicală românească în minte: „la pomul lăudat, să nu te duci cu sacul”. Sincer, nu știu de ce atâta vâlvă în jurul acestui SF, un fel de Star Trek mai de fițe, care nu mi-a putut stârni decât întrebarea : „pe ce naiba au cheltuit ăștia 2 miliarde de euro ?”.
Sau am îmbătrânit eu …

INCERCATI FIREFOX-UL !!!

Am primit pe facebook de la Clau o plângere legată de faptul că blogul nu se vede bine pe Google Chrome.

Promit să fac ceva în acest sens. Dar …

Am avut și eu Google Chrome și mi s-a părut nasol ca browser. Puțin peste Explorer. Nici măcar Opera nu mă mai pasionează demult. De când am descoperit Mozilla Firefox am devenit client fidel. La fel cu Thunderbird ca aplicație de mail, de când îl am nu mai știu ce-i aia spam.

Încercați-le !

ŢARA ADEVĂRULUI ABSOLUT

Nu mă interesează răfuielile dintre cei care prezintă emisiuni de hăhăială pe la televizor, gen Huidu şi Badea. Diferenţa dintre cei doi este că ce scoate Badea pe gură e gândit cu mintea lui. Chiar dacă înainte este “prelucrat” la creier de cerinţele trustului.

Dar să-i vezi cu câtă vehemenţă se atacă prin presă, e de-a dreptul dezgustător. Este exact stilul românilor de a-şi spăla rufele în public.

Amândoi au emisiuni care merg bine, din punct de vedere al audienţei. Au targeturi diferite, dar fac bine ceea ce fac.
În loc să se bucure fiecare de faptul că în vreme de criză au încasări şi pot să ţină capul sus, nu au altceva mai bun de făcut decât să se bălăcărească în media şi să îşi arate unul-celuilalt “scheletonii din dulap”. Că unul s-a cuplat din interes, că celălalt e gras şi incult, că nu au valoare şi aşa mai departe.
Arta de a provoca scandal este una des folosită, în special de piţipoance necunoscute care vor să se afirme în show-biz. Cel mai simplu li se pare să atace pe cineva cunoscut, cel atacat răspunde şi iaca scandalul.
Doar că la persoane ca Şerban Huidu şi Mircea Badea, astfel de vendete nu au efectul de a le creşte audienţele. Practic, că tot vorbeam că cei doi au targeturi separate, nişa dintre cele două care-i urmăreşte şi pe unul şi pe celălalt se va împărţi, luând poziţie în favoarea unuia sau a celuilalt. Astfel vor pierde amândoi.

Am văzut că de ieri a intrat şi Ciutacu în horă.

Se pare că niciunul nu are capacitatea de a înţelege că nu este mai păcătos sau mai pur decât celălalt, că nu deţin adevărul absolut. Dar nu sunt de condamnat ei, aşa suntem noi românii.

39, c-a mai sunat unul ! …

… Era înzăpezit şi n-avea semnal la mobil !

Despre jocul de glezne deştept, credeam eu la momentul respectiv, făcut de Constantin Niţă în cursa pentru preşedinţia PSD, scriam aici.

Acum preşedintele PSD Braşov a vrut să-şi dea cu stângul în dreptul şi a convocat în weekendul trecut o întâlnire al cărui rezultat a fost susţinerea candidaturii lui Mircea Geoană. La sfârşitul întâlnirii dânsul afirma că Mircea Geoană are susţinerea a 38, pardon, 39 de organizaţii din ţară.

Din experienţa mea, mică şi amărâtă, aş spune că este foarte uşor să numeri la un şpriţ 38, pardon, 39 de organizaţii. Mai greu va fi cu votul. Deh, o fi fost aerul tare …

FLORIN PIERSIC

În primul rând La Mulți Ani !

Niciodată nu mi-a plăcut Florin Piersic în mod special. Cuvântul potrivit este că îl apreciez pentru cariera sa. Întotdeauna l-am considerat un fel de Brad Pitt al cinematografiei şi teatrului din România. Adică actorul ăla pe care nu prea îl ai la inimă, dar i-ai văzut toate filmele şi piesele de teatru. I-ai apreciat fiecare rol, dar efectiv nu-ţi place.

Este un simbol al României. Şi azi este ziua lui. Şi într-o ţară plină de Simona Sensual şi Babi Minune, el este o insulă de decenţă.

DESENE ANIMATE

Azi a fost o zi mai chill, așa că am stat pe acasă. Ca tot omul cu studii post-universitare, m-am uitat la Măruță și la Acces direct cu Mădălin Ionescu.

Apropo: Simona Sensual crede că o prezentare de modă se numește „manej”. Săraca, o fi vrut să spună „menage”, din cauza faptului că implică mai multe femei. Sau dacă ne uităm la calitatea fetelor, pot fi numite „iepe”, așa că manej ar fi potrivit pentru ele.

Continui să butonez, frustrat că Poponeț nu a băgat-o în seamă pe una Delia, care nu era de nebăgat în seamă. Nimic de văzut. Ajung pe la canalul 62. Cartoon Network. Îmi amintesc cu plăcere că aici vedeam cele mai faine desene animate de la Hanna și Barbera sau Warner Brothers.

Voi ați văzut la ce hal de desene se uită generația de copii din ziua de azi ? Numai roboți și împușcături, tot felul de arătări cu nume ciudate.

Să ne amintim deci, de cele frumoase și să ne bucurăm cât mai putem. Când or crește ăștia mici mari, încep împușcăturile pe stradă.

Ăsta-mi plăcea mie cel mai mult:

Și ăsta:

Sau Droopy:

Plus povestile lui Disney, dar am văzut că ele încă mai sunt apreciate.

(H)ÎMPĂRATUL SALAM ȘI JURIUL XENOFOB

Frățioarele nostru, Florin Salam, (h)a dorit să (h)își popularizeze celebrul „sistem” și pentru străinii care „nu știe” cine e împăratul manelelor din spațiul carpato-danubiano-pontic. Așa că (h)a făcut două piese, împreună cu o altă țipătoare de (h)înalte, două talismanele pline de răgete de (h)animal rănit:

(H)Una se numește „Dew (h)of tears” (h)adică Rouă de lacrimi (nu că-i belea, să moară doi vecini) și cealaltă „(Ha)I miss you”.

Numai că (h)ai drecu manglitori de judecători xenofobi, de la preselecția pentru (H)Eurovision, nu (h)au vrut să-i dea o șansă prețiosului împărat colorat să stârnească ropote de (h)aplauze și cascade de (h)euroi la concursul care va (h)avea loc (h)în Norvegia. Nașpa !

Așa că îl lăsăm pe al nostru lăutar să revină la ritmuri mai alerte, cel puțin până la preselecția următoare. Salam-ța! Regheton-ța! Salam-ța! Regheton-ța !

CRISTIAN DIACONESCU

diaconescu

Se pare că s-a decis să candideze la funcția de președinte al PSD. Așa scria aici.
Dacă e adevărat, înseamnă că am și eu un preferat în cursa pentru șefia acestui partid. Dacă n-ar fi „garantat Vanghelie”, ar fi aproape bine …

Nu că aș fi un partizan al partidului, am cu totul altă orientare politică. Dar cred că oamenii care au carismă fac bine oricărui partid politic.
S-a dovedit că mulți americani l-au votat pe Obama pentru că era mai arătos față de Mc Cain, care era un bătrânel uscat și care vorbea pițigăiat.
PNL a remarcat ceva și l-a promovat pe Crin Antonescu, drept urmare au avut cele mai bune rezultate din istoria partidului.

Știu că sunt și voci care vor oameni ca Nicu Bănicioiu sau Victor Ponta în conducerea partidului, pentru singurul motiv că reprezintă tineretul partidului. Oricât de valoroși ar fi ei ca și oameni, sau ca oameni politici, nu-i ajută așa-numitul „coeficient de moacă”.
Geoană avea coeficient de moacă. Din păcate pentru el, tot mitul Geoană a început să fie zdruncinat odată cu episodul „prostănac” și cu tot felul de gafe pe care le-a făcut de-a lungul ascensiunii sale spre candidatura la Președinție.

Vom trăi și vom vedea care va fi soarta candidaturii lui Diaconescu. Cred că reprezintă o soluție ideală pentru PSD în acest moment. Și din cauza imaginii bune de care se bucură, dar și pentru că el este singurul dintre cei patru candidați care poate împăca toate grupurile care s-au format în interiorul partidului. Orice altă soluție pentru PSD la acest moment ar însemna ruperea grupurilor pierzătoare de partid.

ARTA CĂZUTULUI ÎN PICIOARE

Aseară comentam cu niște amici despre recent afirmatele intenții ale președintelui PSD, Constantin Niță, de a candida pentru funcția de președinte al partidului, la congresul național ce va urma. De aici.

Opiniile erau împărțite, majoritatea înclinând spre a considera că este un bluf și doar un subiect de presă. Nu și părerea mea.

Părerea mea este că în PSD se pregătește întoarcerea la putere a lui Adrian Năstase. De ce, pentru că este singura persoană care ar putea resuscita acest partid, vlăguit de flacăra violet.
Adrian Năstase are mai multe calități, dintre care una foarte ascunsă. În spatele impresiei de om civilizat și a limbajului doct folosit de către acesta, se ascunde o golăneală de cartier, foarte des întâlnită în politică, dar nebănuită la Năstase. Este atributul acela foarte important la un bărbat, mai ales om politic, cel care face diferența între a fi parte dintr-o gașcă, a te bate pe burtă cu băieții dar a-i putea conduce, sau a fi un „intelectual” fără „vrăjeală”, care de obicei nu este cooptat la nicio întrunire. Ne gândim că Adrian Năstase a fost „tatăl lor” timp de patru ani, în care nimeni nu a mișcat în front în partid. Și acolo erau niște piese grele, nu-i ușor să-i conduci pe oameni ca Hrebenciuc, Mitrea, Mazăre, Cozmâncă, băiețași de profesie și cu pedigree în ale vieții. Deci le are …

În altă ordine de idei, când Adrian Năstase a pierdut cursa din 2004 contra lui Traian Băsescu, una dintre primele organizații PSD care a anunțat că vrea o schimbare și că îl susținea pe Mircea Geoană a fost cea de la Brașov. Motive au tot fost, prietenii știu de ce, pentru ca Adrian Năstase și Constantin Niță să nu se înțelegă.

Revenirea lui Năstase la conducerea PSD ar însemna începutul sfârșitului pentru Constantin Niță. Așa că omul s-a gândit cum s-o joace și a gândit-o bine.

Părerea mea este că nu va fi bluf, Niță va candida la șefia PSD, numai ca să poată oferi voturile sale celui care va sta cel mai bine înainte de congres. Ce altă metodă de a te pune bine cu noua conducere poate fi mai bună ?
Și dacă va simți că iese Năstase, Niță îi va oferi cu drag voturile sale și astfel vor fi „pupat toți piața endependenți”. Și vor uita de toate și vor fi prieteni și vor avea o relație de susțienere reciprocă.

Mișto, nu ?

TARA LUI „APULEODOR”

romania_pe_glob

Nu e o poreclă dată de mine. Este dată de Jiji în Ziua. E vorba despre Aliodor Manolea, acest Luke Skywalker al politicii românești, cel care la confruntarea dintre cei doi candidați la Președinție, a scos „șforța” și l-a ciuruit pe Mircea Geoană. Un fleac …
În rolul lui Darth Vader a fost Viorel Hrebenciuc, cel care auzise de „șforță” și avea și el una, pe care însă nu a reușit să o resucsciteze la momentul crucial. Șforța lui a fost mai slabă decât a lui Apuleodor, că deh, se blegise la Vântu la spa.
Astfel a câștigat Aliodor și Băsescu a ieșit președinte deoarece kung-fu-ul lui a fost mai puternic decât al lor. Iar Geoană așa de marcat a fost de vederea flăcării violet, încât nu o mai vede pe cea roșie din partid, care se pregătește să-l „prăjească”.

Killerul Băhăian a vrut să își consolideze poziția de om de afaceri puternic și a turnat o fundație din beton, la baza căreia a pus niște „fraieri”, conform termenilor de specialitate folosiți de către psihologul criminalist Tudorel Butoi.
Depinde ce își dorea fiecare în urma tranzacțiilor efectuate. Unii își doreau pământuri și astfel au primit, dar la doi metri adâncime, alții, mai modești, își doreau doar să-i trimită la mare. Și i-a trimis … via canalul Dunăre – Marea Neagră.
Așa e în afaceri, când la temelia businessului tău stau niște „fraieri”, conform termenilor de specialitate folosiți de către psihologul criminalist Tudorel Butoi, riști să fii prins, chiar dacă tu ai vrut să faci totul „beton”.

SupeRadu Stroe l-a învins pe tupeistul cu Lamborghini și plin de acnee, împiedicând astfel nașterea unei noi oligarhii în politica românească !!! Să îl ovaționăm că a luat 70% !!! Foarte bine că l-a bătut pe micuțul Honorius, așa-i trebuie, să stea în Dorobanți la frecat cafele, nu în Parlament, unde nu ar face nimic !!! Lasă că Stroe va face …. Va face, am zis !!!
Nimeni nu se întreabă, dintre toți ziariștii aceștia inteligenți, cu costume și prompter, dacă nu cumva Honorius o fi fost trimis la pierzanie chiar de către partid, pe un colegiu care oricum era pierdut din start, fiind în sectorul primarului penelist Chiliman. Acum, după ce a dat buzna prin toate ziarele și toată lumea s-a obișnuit cu prezența sa în politică, Prigoană a trecut un test important, lumea s-a obișnuit cu el și va putea primi liniștit un post mai important în partid sau guvern, fără ca nimeni să se mai mire. Na, gândiți-vă la asta !!!

În tot acest timp, FMI ne spune că „poate” ne dă banii luna viitoare. Bani fără de care statul român nu mai are … bani.
Niște sute de mii de oameni stau cu sabia deasupra capului, neștiind dacă vor mai fi sau nu angajați de luna viitoare.
Firmele și-au pierdut facilitatea de a plăti impozit micro de 3% pe venituri și se pregătesc să fuzioneze sau să se lichideze.

Țara arde și Apuleodor se piaptănă pe la televizor…

Am făcut o rimă ?

Lumea mea

de Sorin Bâscă

Arhive lunare: Ianuarie 2010