Sorin BÂSCĂ

Unul dintre puţinele bloguri de opinie asumate …

Arhive lunare: Octombrie 2009

IMPOZITUL MINIM NU E MINIM, E PUȚIN MAI MULT.

Sau cum ne ciordește Statul din bani (dacă nu știați)…

Să considerăm că societatea comercială X din Brașov este plătitoare de impozit pe veniturile microîntreprinderilor, adică 3%. Conform ordonanței care ne-a băgat pe gât impozitul minim (a.k.a. „forfetarul”), firma mea nu putea să plătească un impozit anual mai mic de 2200 lei, că așa vroia mușchii lui Statul Român. Adică 550 pe trimestru.

Firma X a mers bine pe primele două trimestre din 2009 și contrar crizei, a făcut ceva venituri, de aici rezultând un impozit micro de vreo 2500 de lei, pe care l-a declarat și plătit la Fisc.

Acum se apropie 25 octombrie, dată în care trebuie să declare și să plătească impozitul micro pentru trimestrul III. Numai că în trimestrul menționat, firma X a cam luat-o în barbă și nu a avut nicio factură emisă, că deh, a lovit-o criza.

Având în vedere că a plătit deja un impozit mai mare decât minimul anual, nea patronul de la firma X stă pe burtă, gândindu-se că nu mai datorează Statului nici cât negru sub unghie. Face declarație cu zero și se duce cu ea-n dinți, s-o depună la Finanțe. Doar că la ghișeu, respectabila doamnă care preia declarațiile îi dă cu hârtiile-n cap și-l face de ocară, că trebuie să declare minim 550 pe care să îl și plătească, că unde dracu s-a pomenit în țara asta să nu plătească 550 de lei.
Nea patronul îi spune respectabilei doamne că a citit Codul Fiscal și că interpretând legea, nu ar mai trebui să plătească nimic. La care ea se face vânătă la față, i se împăinjenesc ochii și face spume la gură, că unde mă-sa-n cur s-a mai pomenit ca un „pulică frânarul” de agent economic să facă interpretări de lege și că dacă are plângeri să se adreseze în scris, că nu ea face legea și că n-are decât să nu plătească impozitul, că ea o să-i blocheze conturile și să-l ia naiba cu impozitul lui cu tot.

La auzul acestor vorbe, nea patronul o trimite-n mă-sa și-i întoarce spatele, cu gândul să meargă la șeful ei. Din păcate, șeful ei era în concediu medical, datorită faptului că a ieșit PSD-ul de la guvernare.

Ajuns acasă, nea patronul îi spune nevestei că a auzit că în Canada iarna nu e chiar așa de frig cum se spune și că vara nu e așa arșiță ca la noi …

Fraza anului

“In lumea actuala, se investeste de cinci ori mai mult in medicamente pentru virilitatea masculina si silicoane pentru femei, decat in vindecarea bolii Alzheimer. Din aceasta cauza in cativa ani, vom avea batrane cu ţîţe mari si batrani cu p**a tare, dar niciunul nu-si va aduce aminte la ce servesc.”

MARȚI 13. ZIUA Z.

UPDATE: A CĂZUT GUVERNUL.

Încerc din răsputeri să mă țin departe de politică, dar mă lovesc de ea oriunde.

Partidele noastre par să fi uitat de faptul că noi, românii, mai trebuie să și trăim, să muncim. Au început o luptă oarbă din care pierzător nu va ieși un partid sau altul, un parlamentar sau altul. Vom ieși noi, cei care tragem zi de zi și plătim taxe la stat, pentru ca ei să se lăfăie.

la-tatzi-ni-greu

Pe plan politic, azi se dă dimensiunea PD-L în Parlament. Teoretic, PD-L are doar 170 de parlamentari. Practic, întotdeauna s-a bănuit că democrații ar fi reușit să atragă de partea lor mulți mai mulți parlamentari, dar care stăteau în adormire în propriile partide, lucrând ca oameni din interior și furnizând informații.
Să nu ne închipuim că doar PD-L are astfel de „colaborări”. Și celelate partide au oameni în alte tabere, pentru că așa este felul oamenilor de acolo, nu sunt ghidați de o doctrină sau de un crez ci de propriul interes.
Doar că acum nu se mai poate „pe burtă”. Azi se vor da cărțile pe față. Dacă toți prietenii PD-L nu votează împotriva moțiunii, Guvernul cade. La fel cum dacă toți aversarii PD-L nu vor vota pentru moțiune, Guvernul nu cade.
Astfel, azi e ziua Z.

Pe plan economic, azi vedem dacă va ajunge cursul de schimb al unui euro la 5 lei sau nu. La sfârșitul lunii septembrie, bazat pe o revenire neașteptată a balanței comerciale a țării și intrării tranșei de la FMI, leul s-a apreciat în fața monedei europene. Astfel a scăzut inflația, ceea ce a reprezentat un lucru bun.
Odată cu demisia miniștrilor PSD și declanșarea crizei politice, declinul leului a reînceput. Practic am pierdut în două zile tot ce câștigasem într-o lună de muncă.
Dacă azi Guvernul cade, putem spune că vom vedea la finalul anului un curs de schimb de 5 lei / 1 euro.

La fel s-a întâmplat și cu Bursa, care după ce a dat semne de revenire la sfârșitul lunii Septembrie, a coborât radical odată cu fricțiunile dintre cele două partide care erau la guvernare. Dacă azi va cădea Guvernul, Bursa va face la fel.

În plan social, Guvernul reușise să „cumpere” ceva liniște din partea sindicatelor, cel puțin până după alegeri. A fost o măsură destul de abilă din partea lui Boc, mai ales că ea s-a obținut fără concesii majore. Dacă azi Guvernul cade, partenerii sociali vor simți că au negociat în zadar, cu cineva care nu mai este la putere. Astfel, presiunea va reîncepe și acțiunile de protest vor reporni, mai puternice decât până acum.
Partea negativă este că aceste proteste au afectat cel mai mult bugetul statului. Mai bine de o lună de proteste din partea magistraților și o zi din partea funcționarilor publici au amânat plăți de taxe, înființări de firme, încasarea unor bani care ar fi ajutat bugetul statului. Alte astfel de acțiuni ne-ar aduce foarte aproape de faliment.

Azi a venit pe la mine un client, care aștepta o rambursare de TVA. O ținea sus și tare că Guvernul trebuie răsturnat. I-am spus să se mai gândească. Nu susțin că Guvernul este unul bun. Să se gândească la faptul că dacă Guvernul actual ( bun, rău, cum o fi ) pleacă, până se va instala unul nou și va prelua toate pârghiile guvernării, el nu își va primi banii de TVA de la stat. S-a speriat și a plecat, convins că Guvernul nu trebuie să cadă.

Așa că, mutăm sau mai stăm o tură ?

LEGEA STOCĂRII DATELOR TELEFONICE, NECONSTITUŢIONALĂ.

Acea lege care a fost dată pentru ca nişte băieţi să ne transforme în nişte cobai aflaţi într-un acvariu din sticlă, anume Legea 298 din 2008 privind stocarea datelor telefonice, a fost declarată neconstituţională de către Curtea Constituţională a României.

Bună decizie, bravo lor !
Nu trebuie să stăm întotdeauna drepţi şi să îngurgităm aşa nemestecat tot ce ne serveşte UE.

3 știri

Iată trei știri care se leagă:

“După ce a făcut testele psihologice, vicepreşedintele meu pentru resurse umane a venit şi mi-a spus că-şi dă demisia dacă îl angajez pe acest individ. Labil psihic, excesiv de ambiţios, lipsit de loialitate, de o inteligenţă mediocră, dar şiret şi lipsit de moralitate. Nu l-am angajat.” – Dinu Patriciu, despre Bogdan Olteanu.

“Bogdan Olteanu e un om de a cărui capacitate nu mă îndoiesc. Şi mai departe este problema sa.” – Crin Antonescu, despre Bogdan Olteanu.

“Bogdan Olteanu a fost numit marti seara viceguvernator al BNR de catre comisiile parlamentare de buget-finante.” – Ziarul Financiar, despre Bogdan Olteanu.

IAR GUVERN DE TEHNOCRAȚI ?

Doar Parlamentul poate să aprobe legi. Cam aici s-ar bloca deciziile tehnocraţilor. Doar dacă nu ne gândim să facem şi un parlament tot de tehnocraţi.

De fiecare dată când apare, sau doar se prefigurează, o criză politică, începe să fie rostită o formulă magică: să vină un guvern de tehnocraţi! Partide aflate în pană de idei, analişti lipsiţi de originalitate sau simpli cetăţeni care se informează doar de la televizor, cad de acord că aceasta e soluţia tuturor problemelor: un guvern de tehnocraţi. Aceştia sunt văzuţi ca un fel de roboţei care n-au mamă, n-au tată, vin cu un laptop sub braţ, se instalează în scaunele ministeriale şi încep să ia măsuri care nu provoacă nimănui durere, nu supără pe nimeni, armonia deplină se instalează peste ţară şi apoi ne trezim cu toţii mai bogaţi, mai sănătoşi, mai tineri, mai frumoşi.

Să stăm puţin şi să analizăm: lăsăm la o parte întrebări de genul: cum va obţine un astfel de guvern investitura în Parlament, îl vor susţine toate partidele, doar o majoritate, cine va fi opoziţia şi cine puterea, ce va face un astfel de guvern, principial vorbind? Va privatiza companii de stat sau le va naţionaliza pe cele privatizate? Indiferent care ar fi răspunsul, decizia este una politică, adică se circumscrie unei ideologii.

Dar să nu rămânem doar la nivel de generalităţi, să vedem ce ar fa­ce un astfel de guvern în mod concret? Va încerca oare să flexibilizeze actualul cod al muncii care face aproape imposibilă concedierea unui bugetar? Cu siguranţă că un ministru tehnocrat ar lua neapărat o astfel de măsură, mai ales că un astfel de ministru nu participă la alegeri şi nu-l va interesa cât vor striga sindicatele. Un ministru-tehnocrat al finanţelor se va gândi oare la o majorare de taxe, de exemplu a TVA, mai ales că vedem cum creşte numărul ţărilor care iau astfel de decizii (după Ungaria, care, atenţie, are un guvern cu câţiva tehnocraţi şi a majorat TVA de la 20 la 25% – a urmat apoi Cehia, acum Spania şi vor fi şi altele, cu siguranţă)? Eu cred că un finanţist tehnocrat se va gândi la o asemenea măsură. Dar un ministru-tehnocrat al muncii, constatând tendinţele demografice şi haosul din sistemul de pensii, se va uita, oare, la graficele din laptopul său, care-i spun că trebuie mărită urgent vârsta de pensionare? Cu siguranţă că da! Unui prim-ministru tehnocrat până-n măduvă îi va trece, oare, prin cap să reducă numărul bugetarilor cu vreo 2-300 de mii? Cel mai probabil că da! Păi, astea sunt măsuri dureroase, însoţite de strigăte şi istericale sindicale. Dar cu guvernul tehnocrat nu te pui, n-are mamă, n-are tată.

Raţionamentul încă nu s-a terminat; cum se transpun în practică deciziile tehnocrate? Prin legi. Sau prin ordonanţe de urgenţă. Dar şi legile şi ordonanţele de urgenţă trebuie aprobate în Parlament. Aşa e în democraţie; în orice democraţie. Dar în Parlament avem de-a face cu oameni care participă la alegeri şi, din această cauză, sensibili la orice strigăte şi dureri sociale, având şi populismul în­scris în propriul ADN. Doar Parlamentul poate să aprobe legi. Cam aici s-ar bloca deciziile tehnocraţilor. Doar dacă nu ne gândim să facem şi un parlament tot de tehnocraţi. Ce vreau să spun? Ne place sau nu, orice decizie a unui guvern este o decizie politică. Cine vrea să ia decizii, ci­ne crede că are soluţii, trebuie să treacă un singur test: să participe la alegeri. Acolo, soluţiile propuse sunt validate sau respinse. Altă cale în afară de alegeri nu există. Aşa e în democraţie; în orice democraţie…

Autor: Ionuţ Popescu
Publicat: 5 Octombrie 2009
www.capital.ro

REMEMBER …

Îmi plac oamenii care au nevoie de foarte puține lucruri pentru a se simți bine. Sunt frații mei.

Niciodată nu mi-a plăcut să merg în locuri foarte sofisticate ca să îmi petrec vacanța, gen vase de croazieră sau mari orașe ale lumii. Nu puteam să mă relaxez și eram permanent marcat de schimbarea de locație, diferențele culturale, sau regulile locului. N-aveai voie aia, nu e bine să faci aia, programul de vizitare e între atât și atât, avionul pleacă la ora aia și altele mă făceau permanent să revin acasă mai obosit decât am plecat.

koukounaries beach

Am ajuns la concluzia că am nevoie de foarte puține lucruri ca să mă pot relaxa.
O mare, o plajă și niște umbrele din stuf.
Și pe cine trebuie lângă mine…

CREȘTEREA SALARIULUI MINIM, SAU CUM SĂ MAI ÎMPOVĂRĂM ANGAJATORII.

Mitingul celor 20000 de oameni din București tinde să ia o turnură nedorită pentru patronate. Cei de acolo cer o creștere a salariului minim legal la 740 de lei.

Cea mai proastă măsură anticriză pe care ar putea-o lua un Guvern ar fi să crească salariul minim pe economie.

În primul rând, pentru cei care câștigă mai mult de 740 de lei lunar, această măsură nu le afectează cu nimic nivelul de taxe plătit de angajat sau de angajator.

Unde ar lovi cel mai tare creșterea salariului minim, în cazul angajatorilor care plătesc angajații cu salariul minim pe economie. Astfel cheltuielile salariale le-ar crește imediat cu 20% și mulți ar închide.

Ne-am obișnuit ca înainte de fiecare alegeri, oamenii să ceară ceva, pentru că atunci se dă. Dar ar trebui să aibă grijă CE cer și în detrimentul CUI cer anumite lucruri.
Cât despre combaterea muncii la negru prin creșterea salariului minim, aceasta este cea mai mare prostie posibilă. Tocmai, că o încurajează.